Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 30

-          Tine apasat! i-a spus el, dupa care toti am inceput sa fugim spre masina.

Aerul rece ne-a inconjurat, dar puteam simti cum pieptul ei se ridica din ce in ce mai rar si iregulat. Se straduia sa isi tina ochii deschisi. Degetele ei erau pline de sange, iar capul i se balansa in fata si in spate. Am urcat repede in duba mare. Louis conducea, langa el statea Liam, iar in spate Niall, Zayn, Perrie, eu si Alice. O tineam in brate. Toata lumea vorbea tare. Nu o puteam duce la spital, ar fi fost prea multe intrebari. Niall vorbea la telefon cu un prieten care era medic si se ocupa cu lucruri murdare. Liam se certa cu Nadia la telefon, iar Zayn cu Mike. Toti vorbeau tare, Louis conducea haotic si dezordonat. Toata lumea tipa si incerca sa rezolve cate ceva. Dar nimeni nu ne putea face sa ajungem mai repede la doctor sau sa opreasca sangerarea. Cu o mana ii tineam esarfa pe rana deoarece ea nu mai putea. O priveam si tot ce puteam sa fac e sa sper ca nu o sa moara.

-          Nu inchide ochii! i-am spus autoritar cand nu i-am mai vazut irisii ciocolatii.

Si-a deschis cu greu si m-a privit.

-          Harry! am soptit usor si tremurat.

-          Shhht! Pastreaza-ti forta, iubito!

-          Dar nu pot!

-          Ba poti! am zis si i-am sarutat fruntea. Inca putin!

In realitate, nici nu stiam cat mai aveam. Dar ma rugam sa dam coltul si sa ajungem.

-          Vreau sa dorm!

-          Dormim mai tarziu! Acum trebuie sa stam treji, am incercat sa o linistesc.

-          Nu vorbeam serios cu faza ca nu esti importanta, am zis incet si i-am dat o suvita dupa ureche.

Trebuia sa stie asta. Daca ceva se intampla, trebuia sa stie ca nu o consideram ca pe celelalte. Voiam ca ea sa stie asta.

-          Stiu, a zis incet si ochii ei s-au inchis din nou.

-          Nu fa asta, iubito! Inca putin! Inca putin! am zis si am scuturat-o usor.

-          Bine, a spus incet, dar stiam ca e o minciuna.

M-a privit trista. S-a uitat la mine ca si cum incerca sa ma fotografieze. Asta sa fie sfarsitul? Nu! Pe dracu’! Am sa merg pana la naiba in praznic, dar nu am sa o lass a moara acum! Alice mi-a zambit slab. M-am incruntat usor la ea. De ce zambea? Nu stia ca e pe moarte? Ce naiba voia sa faca? Si-a ridicat usor mana si mi-a atins fata usor, iar apoi a lasat-o sa cada pe abdomenul ei.

-           Alice! Alice! Deschide ochii! Alice! am inceput sa o strig si sa o scutur usor

Ochii nu i se mai deschideau. Pieptul nu se mai ridica ritmic. Mainile ei erau reci. Nu!

-          Cat dracu’ mai avem? am intrebat nervos.

-          Ajungem imediat! a zis Louis tragand cu forta de volan.

-          Trebuie sa ajungem acum! am tipat.

Perrie s-a uitat la ea si si-a dus mainile la gura. Si-a dus doua degete la gatul ei si a inceput sa planga. Atunci am simtit ca ma sufoc. Am mutat-o in bratele lui Perrie. Am inceput sa ii apas pieptul cu mainile ca sa ii fac inima sa bata. Daca ea nu vrea sa duca sange in corp, atunci am sa o fac chiar eu! Ochii ma usturau ca naiba si ma gandeam ca nu o pot lasa sa moara.

Masina s-a oprit brusc si era sa cad peste scaunul soferului. Am deschis portiere si am spart usa de la intrarea in casa cu piciorul. Putin imi pasa de asta acum. Omul a pregatit deja un loc sterilizat pentru ea. I-a bagat o seringa in mana si a conectat-o la ceva aparate. In spatele meu, baietii s-au adunat si asteptau cu sufletul la gura.