Ego

9 3 0

Mă dor nespus cuvinte nerostite
Ce zac adânc pe fundul negrului abis,
Dar le-am gravat cu dalta-n oseminte
Să nu le pierd în compromis;

Mi-e dor de zilele în care
Eram un matelot grăbit spre orizont
Visând cu-atâta neînfricare
La calmul surd din piemont;

Mă vor purta din nou în jocul lor
Lumini și umbre spre-nțeles
Și putrezit de atâta dor
Voi fi până la urmă ce am ales..

Umbre și EcouriDescoperă acum locul unde povestirile prind viață