Rom, tutun și poezie

Urme de sânge în zăpadă

Se preling sonor și iluzoriu peste albul ceții ce îneacă catarge putrezite, pornite-n aval, către un absurd nedefinit și vocal ca un pinguin schizofrenic ce își cheamă confrații.
Pe galerele astea, sclavii sunt la fel și în libertate,
pe corăbiile astea nu poți să deslușești drumul fără o zi și o noapte;

Micul prinț, ascuns în iatacul lui emoțional, presărat cu pseudodrame de fațadă și disonanțe cognitive
își ascute aripile timpului spre o nouă devenire;
În mâinile cui să își încredințeze această mârșăvie?
Nici Dumnezeu, nici Sheitan nu îi erau pe plac, poate era bipolar ca un urs panda rasist și amnezic.
Probabil doar moartea, cu decența ei de ai trata pe toți în mod egal îi surâdea
căci o cunoscuse mai demult la un pahar de vin și un vals
și de atunci buni prieteni au rămas;

Inimă de copil, Cuore,
Nu poți îmblânzi
timpul, cum nu poți să-l separi în ore;

Toate astea, sunt doar minciuni,
La fel de ingrate ca o zi de luni.