Rom, tutun și poezie

Floarea soarelui

Suntem variațiuni de forme

ale aceleași esențe,

ca o prăjitură făcută-n

ziua de Crăciun,

cu iz de vanilie și rom

care îmbată cerul înstelat

și înrobit de-atâta dor,

dorul luminii trecute,

pentru-n observator

ce încă mai crede

că stelele mor;

Eu sunt, o floare a soarelui

scăldată în lumina blândă a iernii

și mă rotesc doar după infinit,

ca o țestoasă atașată de carapacea ei,

anxioasă,

doamne! ce atașament morbid.

Contrast(prima poezie scrisă la 8 ani):

O floare sărmană

zăcea pe un câmp

părăsit de mult

ce iarbă nu avea

și pământul i se clătina,

e viața mea, această floare..

Finis.