O Iubire Demonica

L «Si ingerii au nevoie de o vacanță»

-- Ai dreptate. O sa am o discutie cu tatăl meu si o sa il conving sa se predea poliției, dar si tu ar trebui să te gândești bine la ceea ce faci.

Sarah continua sa vorbeasca facandu-l pe Blake sa ii puna mâinile pe talie încercând să o facă sa taca, dar îngerul nu se putea opri acolo.

-- Ce vrei sa spui?

-- Ameninti oameni cu un pistol mortal pentru persoanele normale, iar daca ajungi sa împuști pe cineva, vei ajunge si tu la locul tatălui tău și nu în vizită. Copiii si sotia ta presupun ca vor fi foarte bucuroși cand vor afla ca esti condamnat la închisoare.

Cuvintele sale îl infuriasera pe Julian. Familia lui nu trebuia numită.

-- Nu iti permit sa vorbesti despre copiii mei. -- soptise printre dinți Julian îndeajuns pentru a se auzi.

-- Dar asta este adevărul. Vei fi la închisoare. Departe de copiii tăi, departe de soția ta dar aproape de tatăl tău.

Julian nu a mai rezistat. Toată ura a fost descărcată, mintea i sa înnegrit iar mâinile au luat controlul. Julian apasase pe tragaci iar glontul nu a atins-o pe Sarah. L-a atins pe Blake, fostul demon care o împinse pe Sarah imediat ce Julian se pregătea să apese pe tragaci. Asta a facut-o pe Sarah sa tipe din toate forțele ei, sa ii strige numele lui Blake de mii de ori si sa isi lase lacrimile sa curgă pe chipul său în timp ce îngenunchea lângă corpul plin de sânge al iubitului sau. Josh era socat. Nu si-ar fi imaginat ca Julian ar fi în stare să facă asa ceva, dar a reacționat repede si i-a scos glontul din organismul prietenului său și i-a apăsat rana cu tricoul pe care si-l dăduse jos. Sarah avea capul sprijinit de pieptul sau în timp ce plangea cu disperare. "Este vina mea" își repeta în minte în timp ce își cerea scuze de mii de ori. Nu credea că Julian ar fi putut apăsa pe tragaci. Părea atât de nesigur.

Blake se ținea de abdomen încercând să își depășească durerea. Nu i se intampla nimic pentru ca se regenera, dar glonțul a pătruns atât de profund încât nu putea să depășească durerea. Ii asculta rugamintile de iertare ale Sarei si incerca sa ii spuna sa nu mai plângă, ca va fi bine, dar nu putea scoate niciun cuvânt, era prea slăbit pentru a doua oară. În mintea sa era o adorație uriașa si o iubire incomparabila pentru Sarah. O iubea atât de mult, iar în momentul ăla era inevitabil să nu se gândească la prima zi în care a văzut-o pentru prima oară. El nu o cunoștea din momentul în care a coborât pe Pământ. Blake deja o știa pe Sarah cu sute de ani în urmă.

《În gradina prost ingrijita din împărăția focului, printre lalelele negre care încă supraviețuiau deși erau înconjurate de plante nefolositoare, trecea un copil. Un băiat cu un par mai negru ca cenusa, cu ochii în care pupila nu se observa din cauza negrului sau, mic de statură din cauza varstei se plimba printre flori cu capul în jos, atent sa nu calce vreo floare. Fiul Diavolului mereu a avut ceva aparte, ceva care îl împiedica să fie un demon ca toti ceilalti colegi. Mereu a trăit cu impresia ca el avea ceva gresit si ca asta ar trebui să fie eliminat. Trebuia să fie rău în fața celorlalți, sa fie plin de ura deși în sufletul sau nu era nimic altceva decât un strop de bunătate.

Nu avea mulți prieteni, ba chiar nu avea deloc. Trebuia să își petreacă ziua cu ceilalți răutăciosi. Cu tatăl său nu avea o comunicare, mereu tipa la el cand ii cerea ceva, îl certa cand făcea ceva bun, îl dădea afară cand era nervos. Din acea cauza era el afară, singur. Mergea prin grădină doar pentru ca știa că nimeni altcineva cu excepția lui sau a Diavolului nu putea să calce pe acele pământuri. Acolo putea să fie singur, el si cu gândurile lui bune fara sa fie certat. Micul Blake își ridicase privirea cand a vazut ca a ajuns la finalul curții iar atunci a vazut un lucru ciudat. Un cerc plin de lumina care se tot învârtea si se învârtea. Un portal catre undeva. Curios ca orice alt copil, a înaintat spre ciudata chestie orbitoare pana cand a pășit dincolo de ea.