XXVIII «Inteligenta»

1.4K 80 2
                                    

Capitolul 28

Inteligenta

Maraton [2/3]

Sarah Collins

Un sentiment ma făcea sa ma simt complet incomodă. Eram in Infern, in adevăratul si vechiul Infern, iar eu, un inger, nu trebuia sa fiu acolo, nu aveam ce face acolo. Infernul nu este facut pentru mine, el îmi absoarbe puterile, iar asa eu nu ma pot lupta. In plus, cumplitul soc prin care am trecut acum cateva ore nu ma ajuta prea mult iar incomoditatea asta pe care o simt din cauza locului unde ma aflu, inconfortabilitatea de a nu sti cum ar trebui sa ma lupt, ma seacă de gânduri, ma seacă de puterea de a fi atenta.

Pe langa toate astea, un alt soc îmi făcea imunitatea sa scadă: trădarea lui Luke. Luke era colegul meu de munca si unul dintre cei mai buni prieteni cu care aveam subiect de conversatie tot timpul. Mereu ma ajuta, mereu îl ajutam iar acum aflu ca, pe langa ca si el este o fiinta paranormala ca mine, mai este si impotriva mea, a noastră, a tuturor.

Fiecare fiinta paranormala si-a spus motivul pentru care este impotriva noastra. Acum ce se mai putea intampla? Nu voiam să stiu ca asta îmi este sfarsitul. Nici macar nu am avut timp să mă bucur de relatia pe care acum o am, de o viata frumoasa, plina de bucurie. Nu am avut parte de toate astea si vreau sa trec prin aceste etape frumoase ale vietii, chiar daca voi fi langa un demon.

Stiu ca nu ar trebui să ne potrivim, dar daca pana si destinul a decis ca noi sa fim impreuna inseamna ca o relatia cu o aparenta atat de imposibila poate deveni posibila. Stiu ca sentimentele mele față de el nu sunt doar pentru ca asa trebuia sa fie. Chiar îmi place de Blake, chiar m-am îndrăgostit. Unicul avantaj al destinului este doar acela ca am putut simti aceste frumoase sentimente mai repede, pentru ca oricum noi terminam impreuna.

-- Daca ne vom lupta corp la corp nu esti prea drept. Sunteti atatia, iar noi doar 3, printre care o fata. Fizic, sunteți mai puternici. Jucam fara reguli? -- il aud pe Josh vorbindu-i spiritului.

Mă panicasem văzând cum toti cei 5 inamici au zâmbit intr-o forma sinistră. Stiam ca ce ma aștepta, ce ne aștepta, nu era deloc bine.

-- Sunt cea mai dreaptă fiinta, Joshy. In plus, daca as lupta corp la corp nu m-as mai putea bucura de suferinta voastră. De aia vreau sa imi îndeplinesc dorința. -- spiritul vorbise spunând fiecare cuvânt lent si clar, provocandu-mi o imagine de un ciudat psihopat.

Nu eu am cerut sa fiu asa, de ce eu trebuie sa trec prin toate astea?

-- Ce se va întâmpla? -- intreaba drăguțul meu demon îngrijorat, cel mai probabil pentru mine.

-- Esti preocupat pentru ineptul tau ingeras, Blakey? Nicio problemă, demonas. Ne vom juca de-ascunselea. Daca nu va vom gasi, ieșiți vii, daca va vom gasi, cine stie ce se va întâmpla. -- termina spiritul cu un ras înspăimântător.

Inima mea începea să bata din ce în ce mai tare. Începea să îmi fie frica, dar aveam motive destule. Blake se apropiase de mine văzând ca nu ma simt prea bine. Cu siguranta am fața palidă. După visul pe care l-am avut ma simt destul de fragilă, mult mai fragilă ca inainte. Ma îmbrățișase fara sa il îngrijoreze împrejurările. Nu ii pasa ca dusmanii nostri aveau de ce sa isi bată joc acum.

Desi era o situatie incomodă, desi eram înconjurată de fiinte oribile, cu mici exceptii, mi-am permis relaxarea. Mi-am așezat capul pe pieptul lui Blake pentru a-i simti căldura. Asta mereu ma linistea. Atunci parca bătăile inimii mele au revenit la pulsul normal. Am auzit rasetele celor 5 dar, la fel ca Blake, le-am ignorat. Aveam nevoie de protectie, doar la el găseam siguranta.

O Iubire DemonicaWhere stories live. Discover now