O Iubire Demonica

XI «O zi de neuitat»

Capitolul 11

O zi de neuitat

Blake Richardson

În Albuquerque frigul nu isi făcea apariția. Soarele era de ceva timp pe cer împărtășind căldura. Deși era dimineață, desi trecuse o seara, demonii din sufletul meu nu s-au mai intors si sper sa ramana asa pentru ceva timp pentru ca asta mă ajuta sa gandesc cu claritate.

Astăzi nu vreau sa fac nimic altceva decât sa ma relaxez si sa descopăr acest oraș mult mai bine. Treaba mea in legatura cu Jake Wallenberg nu s-a terminat si presimt că nu o sa se termine prea curând. Dau din mister in mister si nu rezolv nimic. Sunt stresat mai tot timpul si tot nu descifrez semnalele primite.
Imi trebuie o zi, macar o zi intreaga de relaxare ca sa pot sa imi golesc mintea si sa o iau de la inceput cu toate detaliile.

Este 7 dimineața si stiu ca Sarah s-a trezit la fel cum stiu ca se îndreaptă spre restaurantul hotelului unde am innoptat si unde ma aflu si eu facand ceva ce nu am facut de mult timp: sa beau cafea. Deși ma uit pe uriașa fereastră din partea mea dreapta, ii simt prezența din nou. Sarah e langa mine si cred ca va profita de faptul ca demonii mei inca nu s-au intors la mine.

-- De ce m-ai luat cu tine, Blake? De ce este in interesul tau sa il gasim pe Jake Wallenberg?-- ma intreaba, dupa cum stiam, asezandu-se langa mine pe unul dintre scaunele de la masa. 

-- Buna dimineata si tie, micule inger. -- ii raspund ironic. 

-- O sa imi raspunzi vreodata la intrebarile mele, Blake?

-- Uite, Sarah, esti aici cu mine pentru ca eu trebuie sa caut pe cineva si ca sa il pot gasi am nevoie de Jake iar ca sa dau de el, trebuie sa rezolv  cazul asta pentru ca are legatura cu tot ce imi trebuie mie. Din pacate dau din mister in mister si asta imi provoaca intrebari peste alte intrebari. Pentru astazi, posibil ultima zi din perioada asta lunga, poti sa ma lasi sa ma relaxez si sa ma linistesc? -- ii spun cu toata sinceritatea. 

-- Imi comanzi un mic dejun gustos? -- intreaba uitandu-se la mine cu un zambet facandu-ma sa rad. 

-- Ok. Cum vrei tu. 

Mi-am ridicat mana stanga pentru a-i atrage atentia unuia dintre chelneri. Poate ca ziua mea nu o sa fie atat de plictisitoare.

-- Mereu mi-am dorit sa calatoresc. -- spune Sarah cu gura plina facandu-ma sa rad.

-- Nu stii ca e foarte nepoliticos sa vorbesti cu gura plina?

-- Mereu este un moment bun pentru a-ti impartasi gandurile. 

Pentru un moment voiam sa ii spun ca gandurile ei nu sunt in interesul meu dar mi-am dat seama ca aceste cuvinte nu pot fi scoase pe gura pentru daca as face-o, ar fi o mare minciuna in acest caz. Ma intereseaza. Vreau sa ma dezlantui, vreau sa ascult si sa fiu ascultat. Poate ca merit si eu asta, chiar daca se intampla doar in momentele in care pot fi eu si atat. Doar eu, Blake Richardson. 

-- De ce dorești să călătorești? Pleci din oraș in oraș, iti faci prieteni ca apoi sa ii părăsești, dai bani pentru ceva ce nu te va ajuta niciodata. Este ceva stupid.

-- Este stupid pentru ca tu o faci asa. Tu vezi doar ce iti convine. Pe scurt, nu vezi partea plina a paharului. Da, cheltuiești bani pentru nimic, iti faci prieteni ca apoi sa ii părăsești, pleci din oraș in oraș, dar cunoști oameni noi, locuri noi. Te îndrăgostești din nou si din nou de peisaj, de povești, de istoria fiecarui oraș. Simti nevoia sa cunosti totul despre oameni, trecut si fericire pentru ca descoperirea inseamna fericire. -- spune ea cu o sclipire speciala in ochi. Se vede ca ii place sa faca asta, sa călătorească prin toata lumea. Vorbeste cu atâta adorație de ceva ce eu nu as fi putut vedea chiar dacă as fi avut ochii deschiși.

-- Si de ce nu o faci? De ce nu călătorești?

-- Sunt polițistă, Blake. Este un rol foarte important in societate. --imi spune revenind la micul ei dejun.

-- I-ati un concediu.

Sarah isi ridicase umerii in timp ce isi întindea colțurile gurii lăsând un suspin sa se strecoare printre ele.

-- Ca sa călătoresc imi trebuie timp, mult timp. Imi trebuie dedicație si nu trebuie sa fac totul intr-o anumita perioada de timp. Imi trebuie libertate.

Am lasat-o sa isi termine micul dejun in timp ce eu observam privelistea. 

Ma simt un alt om, altcineva. Ma simt atat de ciudat. Niciodata nu m-am simtit atat de linistit si de normal. Fara sa ma enervez, fara sa ma gandesc la probleme si fara sa urasc pe toata lumea. Imi place sa ii aud parerea Sarei, sa imi povesteasca ceva, sa ma distraga de la toate problemele. Plecarea demonilor din sufletul meu m-a facut o alta fiinta. Sunt altcineva complet diferit de personalitatea mea. De ce sa nu profit? Poate ca e sansa mea ca in zilele astea ramase sa ma deconectez de lume, de probleme. Macar in zilele in care sufletul meu este liber. 

-- Blake? -- vocea Sarei ma trezise la realitate.

-- Da?

-- S-a intamplat ceva? Ai ramas..tacut si nemiscat. -- imi spune cu un raset. 

-- Nu, nu s-a intamplat nimic. Cred ca ar fi o idee buna sa uit de probleme si sa profit ca, macar acum demonii m-au lasat liber. Ce ar fi sa cunoastem locul asta? -- Sarah se uitase la mine surprinsa dar aceasta reactie de pe fata ei a disparut cand a inteles de ce am aceste trairi. 

-- Cred ca voi profita si eu de asta dar inainte sa ne incepem activitatea, imi poti explica ce se intampla cu tine? 

-- O data la mult timp, uneori mai des dar asta nu mi s-a intamplat niciodata, demonii care imi controleaza emotiile imi parasesc sufletul pentru un motiv neimportant si nestiut de mine. In acele momente sunt eu si doar atat. Doar eu actionez, doar eu decid, doar eu gandesc. 

Observasem ca Sarah nu a mai spus nimic dar mi-a dat un zambet linistitor, facandu-ma sa cred ca accepta tot ce am spus. 

Am atras atentia chelnerului cu greu, dar cand m-am facut vazut de unul din ei, am cerut nota. 

-- Incepem, nu? 

Presimt ca ziua asta va fi de neuitat, chiar daca o sa ma plimb prin tot orasul. Cred ca aceasta activitate va fi distractiva pentru ca o voi avea ca ghid pe Sarah, o persoana, sper eu, potrivita pentru asta. 

-- Unde vrei sa mergi prima data?-- ma intreaba Sarah ridicandu-se de pe scaun. 

-- Ce zici sa incepem cu Cliff Amusament Park?

-- Parc de distractii? Tu, baiatul mereu prost dispus si ironic, vrei in parcul de distractii?

-- Mai taci cu ironia ta. -- ii spun luand-o de brat fara sa o ranesc si mergand cu ea in afara restaurantului de la hotel ascultandu-i rasul timid si caraghios al micutului inger. 

Poate aceasta zi chiar va fi speciala.