O Iubire Demonica

XLVIII «Vieți frumoase si mai putin frumoase»

-- Este casa noastră.

În ziua aceea nu puteam fi mai fericită. Casa era aproape identică cu ceea ce i-am spus eu cand i-am răspuns la întrebare. Mai lipseau mobilele si aranjamentul dinăuntru dar demonul, pe care acum pot sa il numesc înger, mi-a dat de înțeles că nu a vrut să facă totul el pentru ca știa că pregătirea casei noastre îmi făcea plăcere.

Nu am putut să îi mulțumesc altcumva decat cu o îmbrățișare si sărutări repetate care nu demonstrau doar mulțumirea, ci si iubirea față de el. Totul mergea perfect între noi, cu excepția micilor certuri pe care încă le avem uneori.

Acum suntem in casa noastră. Apartamentul meu este vândut, iar Blake mi-a dat cadou un cățel de ziua mea, exact cum îmi imaginam eu viața. La început a fost mai greu sa ma obisnuiesc cu tot ce era în jurul meu, dar din cauza extazului nu am putut baga de seama aceste lucruri.

Cu prietenii noștri încă suntem in contact, toți sunt fericiti iar asta ne face pe noi fericiti de asemenea.

Josh, vampirul care ne-a ajutat atât de mult, si-a gasit si el sufletul pereche după sute de ani cautandu-l. Era o fata frumoasa, de 19 ani, blonda si cu ochi căprui, înalta si cu o siluetă de invidiat. Cand a văzut-o prima dată simtea cum ii sarea inima din piept, îmi povestea bărbatul care încă îmi calcă pragul ușii. Ei sunt de nedespărțiți. Vanessa, acesta este numele ei, este o fata de treaba cu care m-am împrietenit imediat ce am cunoscut-o. Deși prins în ghearele iubirii, vampirul nu a uitat de, încă, cel mai bun prieten al sau, Jake, si il viziteaza în fiecare weekend în maximul de ore permis din închisoare, stand cu el si vorbind spre vietile lor.

Jake încă era în închisoare, încă nu își săvârșise pedepsele. Avea inițial, 8 ani de închisoare, dar cu munca pe care o face în folosul comunității si cu alte activități din închisoare, timpul lui în carcera scădea. Își promise ca atunci cand va iesi, va începe o nouă viață. În închisoare a avut parte și de un psiholog care l-a ajutat enorm în deciziile pe care vrea să le faca.

Luke încă lucra la agenție, si cum mi s-a promis, era șef. Se vedea că era mândru de el, mereu l-am văzut dedicat în munca pe care o făcea. Stiu ca participa la multe evenimente în care sunt invitați polițiștii asa ca aproape în fiecare seară cand eu si cu Blake iesim la plimbare sau la o cină, îl vedeam îmbrăcat elegant, alături de diferite femei care sunt schimbate cam în fiecare seară. Imi dădeam seama de ce se intampla cu el, dar stiam ca ii va veni mintea la cap. Nimeni nu scapă de iubire.

De Bruno stiu ca încă este în închisoare si ca asa o sa ramana ceva timp, iar cu tata, la fel si cu părinții lui Blake, comunic destul de rar fiind aceasta distanță de lumi între noi, dar stiu ca are grija de mine deși nu este lângă mine. Daca as vorbi de Blake.. Schimbarea lui din demon în înger nu pare prea vizibilă. Se comporta la fel cum se comporta cu mine aproape dintotdeauna asa ca nu vad vreo diferență în asta. Singurul lucru pe care l-am observat a fost ca imi este mai usor sa ii vad sentimentele. Acum i le pot citi pe față, dar cred ca asta se datorează și faptului că acum îl cunosc mult mai bine.

În momentul asta ma gaseam facandu-i o supa lui Blake cat de repede puteam, luând termometre cu mine, prosoape ude si un pahar cu apa cum puteam. Blake se simțea rau de câteva zile dar ori de câte ori îl rugam sa mergem la un doctor el refuza. Nu stiam daca era racit, daca este ceva mai grav. Nu stiam nimic iar asta ma îngrijora mai tare în timp ce atitudinea lui Blake ma enerva.

-- Blake, te rog, trebuie să mergi la un doctor. Nu ai febra si nimic altceva care sa imi dea de înțeles că ai o răceală. Nu stiu ce te doare si ce simti iar asta ma îngrijorează. Te rog, asculta-ma.-- ii spuneam asezandu-ma cu capul pe pieptul lui în timp ce ma îmbrățișa.

-- Am o stare foarte ciudata. Simt ca ma dor toate dar în același timp nimic. Am momente in care ametesc si altele în care nu pot sa vad timp de câteva secunde. Este ceva inneregulă cu mine, ceva ce un doctor nu poate ști.-- imi explică plimbandu-si mâna pe spatele meu.

-- Atunci ce se poate face? Nu imi place sa te vad asa. -- ii spun ridicandu-ma puțin, lasandu-mi greutatea pe coate, în timp ce cu o mână ii atingeam obrazul stâng al iubitului meu. Imi părea atât de rau ca nu puteam face nimic. I-am dat un mic sărut si m-am așezat înapoi cum eram.

În ziua asta tot ce am facut a fost sa imi petrec 8 ore cu un copil pe care trebuia să îl îngrijesc ca înger, iar cand am venit acasă m-am intalnit cu situația ca lui Blake ii era din nou rau. Nu am vrut sa ma gandesc la ce era cel mai rau pentru el, dar nu am putut evita sa iau toate opțiunile în analizare.

Acum se inserase. Pe cer deja se vedeau stelele iar priveliștea de la geam era plină de luminile de la case si blocuri. Adia puțin vântul făcându-ma sa imi fie puțin frig din cauza ca geamul era deschis în caz că Blake avea nevoie de aer curat. Tremuratul pe care îl avusem m-a făcut să mă lipesc mai mult de Blake si sa imi pun pătura aproape ajungandu-mi peste cap, acest fapt facandu-l pe Blake sa rada.

-- Arăți ca un caine speriat. -- spune râzând în continuare. -- Vrei sa inchid geamul? -- ma întrebase cu un zâmbet simpatic pe față uitandu-se la mine cu capul puțin înclinat.

Eu am negat cu o mișcare din cap si m-am ridicat. Nu voiam să îl las pe Blake sa se ridice din pat pentru ca ii era rau asa ca am inchis eu geamul iar apoi m-am lipit din nou de Blake care nu părea deranjat de acțiunile mele, ba din contra, zâmbindu-mi.

Mi-am inchis ochii fiind decisa să ma pun la somn pentru ca oboseala își făcuse apariția în corpul meu.

-- Te iubesc, Blake. Noapte bună. -- i-am spus asa cum obișnuiam sa ii spun în fiecare seară

-- Si eu, Sar. Noapte bună.

Deși eram obosită, un gand ma bulversa facandu-ma sa nu pot dormi asa ca am decis să îmi expun parerea pentru ca asa nu doar ca puteam dormi simtindu-ma mai liniștită, ci si puteam evita vreo problema grava.

-- Blake?

-- Da, Sarah? -- mi-a răspuns cu ochii închiși.

-- Daca ce simti tu este din cauza transformării?

Au mai ramas 2 capitole.