Valentine's Day 2019 Anthology.

Aaliyah7326

Link

By Aaliyah7326

Nu îmi pasă cine ești, dacă îmi cânți cu succes muzica inimii mele, atunci te iubesc!" -Dandelion

Stropii mari de ploaie se izbeau cu vigoare de acoperământul caselor de diferite forme și dimensiuni. Londra primi obișnuita perdea de stropi la fel de impasibilă ca mereu. Locuitorii orașului ploios o luau la picior asemenea unui șir de furnici ce în scurt timp se rărea, ajungând ca fiecare să dispară pe străzile întortocheate și înguste.

Ploaia îl găsise pe William pierdut în propriile gânduri și hoinărind pe marginea șoselei spre Clapham. El îndrăgise modul în care cernea în Londra. Mintea sa iubea să creioneze printre oamenii sterpi de sub umbrelele lor monotone, chipuri vesele și cu adevărat fericire de prezența ploilor ciobănești. Iar astăzi el era totul numai un zâmbet. Paltonul său gri, vechi și ponosit, nu îl mai apăra de ploaie iar fesul de schior nu era îndestul de gros pentru timpul de atunci, dar asta nu îi scăzu din bucurie.

Încetinise pasul în fața la Hooll Market și ușile glisante din sticlă s-au deschis sincronizat. Era ud din cap până în picioare dar nu păruse să îi pese.

Prinse între degetele sale lungi și subțiri o targă pentru cumpărături și împinse portițele de fier pentru a putea trece. Se îndreptă spre raionul cu conserve, mâncare care devenise obișnuită pentru el și privind prețurile căută alert o persoană din personalul magazinului.

—Mă scuzați, domnule, dar conservele cu șuncă, săptămâna trecută costaseră cinci dolari iar acum zece,cum e posibil? glasul său întretăiat și engleza stâlcită îl făcuse pe Garry, cum citise el de pe ecusonul bărbatului, să se încrunte.

—S-au scumpit, răspunde nonșalant și îi întoarse spatele întorcându-se la ale sale.

Umerii lați ai bărbatul s-au aplecat și privirea sa bulversată căzu pe cifrele negre tapate pe alb.

9,99

Aproape zece dolari. Zece dolari erau mult prea mult pentru dânsul dar totuși, descumpănit dar totuși fără a-și pierde și ultima fărâmă de bună dispoziție, puse în targă două conserve. Se întoarse pe călcâie și se îndreptă spre casă. Acolo, o domnișoară abia trecută de optsprezece ani îi așeză conservele într-o pungă și i-o întinse spunând:

—Nouăsprezece dolari nouăzeci și opt de cenți.

William scoase din buzunarul pantalonilor două bancnote de zece dolari, slinoase și terfelite iar casierița le primise ascunzându-și dezgustul sub un zâmbet fals pe care tânărul îl pricepu deodată. Își primi restul tăcut și la fel de tăcut ieși.

Era încă tot un zâmbet. Motivul zâmbetului său era ființă pentru care ducea acele conserve cu șuncă, ființă care se mulțumea cu puțin. Nu ar fi putut uita niciodată chipul său angelic ce îi trezise dorința de a trăi, măcar pentru ai vedea fața în fiecare zi. Pielea sa măslinie și lucioasă, buzele pline și rotunde, ochii de forma migdalelor, nasul de tip cărnos, corpul suplu de talie medie, inima ce bătea în sincron cu a sa. Și cu toate acestea, Karine nu deține o frumusețe deosebită. Avea trăsături comune iar culoarea pielii sale era considerat drept o imperfecțiune printre locuitorii Londrei. Dar William fu convins că nu era femeie mai frumoasă și delicată decât ea. El nu credea în dragoste la prima vedere dar constatase că prezența ei în viața sa l-au făcut brusc fericit și plin de viață.

Traversă în liniște strada și când se găsi lângă intersecția unor străzi se simți brusc zmulcit și tras într-o văgăună de după un tomberon iar lama unui cuțit presându-i beregata.