CITEȘTI

Scăpărări, frânturi și vreo șase începuturi

Short Story

Când poveștile nu doresc a fi spuse, ele ridică vălul puțin și apoi pleacă, lăsând în urma lor începuturi. Totul se rezumă la o istorie zărită printre frânturi, în care scapără finaluri care nu se vor întâmpla vreodată.

#complete #completed #drama #iubire #literatura #novela #poveste #povesteinpoveste #povesti #prozascurta #proză #rama #romantic #scriitor #scriitori #tablou

Nesfârșit

13 3 0

de ClaudiaHotea

de ClaudiaHotea

Am trântit caietul pe podea. Ultimele ei cuvinte scrise să fie un basm fără nici o noimă? Începuturi de povești fără vreun sens? Nu fusesem pentru ea decât un personaj trist de poveste. Mă putea scrie într-o mie de feluri. Mă putea citi în alte o mie de moduri.

Eu puteam să dau vina pe boala ei, pe ultimele luni în care nu a mai fost coerentă, pe orice. Știa cât de mult urăsc rimele fără rost, inepțiile și scrisul fără noimă. Și totuși știa că acum le voi prețui așa cum nu am făcut-o înainte. Pentru că sunt ale ei și ale nimănui altcuiva.

Aveam în mână caietul care poate m-ar fi făcut bogat dacă l-aș fi adus la o casă de licitații. Până la urma ea era celebră, iar eu parazitul care m-am agățat de ea până în ultima clipă. Cel puțin așa i-am auzit pe prietenii ei spunând pe la colțuri. Ea scriitoarea, eu cerșetorul.

Și ce dacă nu am avut banii ei? Sau statutul ei? Sau o mașină scumpă? Nu poți oare să iubești dezinteresat? Povestea noastră refuză să aibă un final. Și au trăit fericiți nu este finalul. Eu am scris și Zorile, dar nu le-am publicat niciodată, am dat cutia cu cadouri băiatului din parcare, am jucat jocul regretelor, mi-am băut cafeaua simplă fără lapte și fără zahăr, nu am citit niciodată miercurea și am fost când Făt-Frumos, când Zmeul-cel-Urât. Eu am fost fiecare început. Ea a fost fiecare sfârșit.

Și am smuls fiecare pagină din caietul cu coperți maro. Și le-am pus în găleata de tablă în capătul grădinii, în aproprierea nucului în care s-a urcat într-o dimineață ca să îl citească pe Bob Dylan. Am turnat puținul lichid de aprins focul ce mai era pe fundul unei sticle. Am scăpărat un chibrit. S-a rupt. L-am aruncat în găleată. Am luat altul. S-a rupt. Data viitoare am să cumpăr chibrite mai de calitate. Al treilea s-a aprins.

Am așteptat până au ars toate. Am golit găleata de cenușă. Am spălat-o. Am luat geanta tip poștaș pe umăr și am urcat în autobuzul spre casă. În urmă au rămas sunetul acela de vânt, clăile galbene, un miros sălbatic. Era dureros de vară. Era dureros de nesfârșit.

*******************************************

Îți mulțumesc că ai avut răbdarea să ajungi până la final. Sper că a fost o călătorie plăcută și interesantă!
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să dai o steluță sau să scrii un comentariu.
Te aștept pe profilul meu pentru noi povești sau pe pagina mea www.claudiahotea.ro