Make me | 1

Capitolul 64

"De ce nu aș face-o?" Insistă prea mult și mă enervează la culme, când știe foarte bine că urăsc insistențele astea inutile.

"Pentru că te fuți cu orice vagin care îți iese în cale, de asta."

"Și ce? Exact asta faci și tu."

"Nu mai fac, chiar nu înțelegi?"

"Exact asta nu înțeleg! De ce te-ai oprit brusc? Nu mai vi la petreceri, nu mai ți petreceri, ne întâlnim o dată la două săptămâni..Nici măcar nu mai fumezi! Ce să mai spun că nici nu mai faci iei parte la pariuri. O iei razna, omule."

"Nu o iau razna deloc. Am lucruri mai bune de făcut decât toate astea."

"Gen ce? Să îți petreci 25/24 cu Mia?" Mă ironizează, și numai felul în care rostește numele ei îmi face pulsul să crească. Nici nu are idee cât de mult mă calcă pe nervi.

"Vezi ce spun? Nu înțelegi, și nu vei înțelege." Până și eu mă mir că nu l-am pocnit încă.

"De ce nu?" Își încrucișează mâinile, privindu-mă încruntat și intrigat de această discuție nefolositoare pentru amândoi. M-am îndepărtat deja destul de mult de el și ceilalți, și judecându-mă toți în felul ăsta nu ajută deloc.

"Pentru că habar nu ai cum e..cum e să ai sentimente pentru o fată. Nu ai nici cea mai vagă idee cum e să prinzi un interes imens pentru cineva, și să te scoată din minți pentru că habar nu ai ce se întâmplă cu mintea ta și cu tine. Nu știi ce înseamnă să vină de nicăieri o dorință pentru fata care te face să te simți cel mai bine în pielea ta. Nu înțelegi cum e să poți spune orice îți trece prin minte și să știi că nu te va judeca. Să ai toate imperfecțiunile acceptate. Nu știi, de asta nu poți înțelege. Până nu vei trăi lucruri ca și astea, nu ai avea cum să pricepi de ce sunt cum sunt acum. De asta, Justin."

Mă urmărea cum spuneam fiecare cuvânt în parte, și după ce am terminat de spus, rămăsese chiar blocat pe toate frazele spuse de mine anterior. Medita asupra lor, de parcă i-aș fi dat cu un par în cap. Neintenționat, am cauzat un impact asupra lui prin ceea ce i-am spus, și chiar mă bucur că poate astfel aș putea să îi schimb percepția așa cum mie mi-a fost schimbată.

"Eu.." Se dezmeticește, scuturându-și capul în moduri repetate. "Eu am venit de fapt aici...pentru altceva." Înghite în sec, ferindu-și privirea de a mea.

"Pentru ce?" Întreb prompt, schițând aceeași expresie neutră. Nu are curajul să îmi răspundă la ce am spus, pentru că și-a dat seama că dreptatea este de partea mea aici. Nu are habar de nimic din ce a fost enumerat de mine.

"Știi ceva de Allison? E ciudată în ultimul timp, dar mai ales acum. Nu știu unde e, și nu prea vrea să vorbească cu mine. Nu înțeleg ce se petrece cu ea." Își freacă ceafa neliniștit.

"Allison e în regulă, e cu Nathan." Îmi dau ochii peste cap, gândindu-mă cât de mironosiță poate să fie fata asta uneori.

"De unde știi?" Întreabă curios, făcând un pas în față.

"Uhm.." Caut repede o scuză. "Mia mi-a spus. A vorbit ieri cu ea." O găsesc imediat, și răsuflu pe interior când văd că mă crede.

"E sigură că e în regulă? Tipul ăla, Nathan, nu îi face nimic, nu?"

"Nu, bineînțeles că nu îi face nimic."

"Și de ce ești așa sigur? Nu îl cunoști." Aproape că îmi uitasem acra realitatea de dincolo de Mia. Cea în care nimeni nu știe de fapt absolut nimic despre viața mea, și asta pentru că nu am permis lumii să știe.