Make me | 1

Capitolul 22

"Ce cauti aici?" Lucas ocoleste canapeaua de pe care se ridicase si se pozitioneaza in fata mamei sale. "Parca ti-am spus sa imi dai cheile mele." Isi incruciseaza mainile, iar maxilarul ii este incordat.

"Linisteste-te, dragule. Ti-am adus mancare, iar Tina m-a informat in legatura cu incidentul de vineri. Ti-am spus ca voi doi sa va rezolvati problemele civilizat, nu in acest fel. Sunteti lipsiti de responsabilitate, in special ca inca mai ți porcăriile alea de petreceri." Doamna directoare, aparent mama lui Lucas, isi da pe spate parul ondulat si blond vopsit.

"Nu e treaba ta ce fac eu si cum imi rezolv problemele." Nu ii vad chipul lui Lucas, pentru ca sta cu spatele la mine, dar pot spune ca muschii ii sunt clar contorsionati. "Cheile." Isi intinde mana in față, asteptand.

"Dumnezeule, ce încăpățânat!" Doamna directoare exclamă, după care se caută prin geanta din piele neagră. Scoate o pereche de chei galagioase, si le plaseaza in palma lui Lucas. "Vrei te rog sa te porti frumos? Vad ca ai musafiri." Se da cativa centimetrii la stanga, si se uita la mine prietenos. Amintindu-mi de bunele maniere, fac cativa pasi in fata si ajung paralel cu Lucas.

"Sunt Mia." Zambesc amabil, si imi intind mana in fata.

"Oh, da, Mia Alcott, nu-i asa? Sarah." Ne scuturam mainile.

"Vinovată." Ridic doua degete in aer, iar femeia incepe sa chicoteasca. Incerc sa ignor privirile arzatoare pe care mi le arunca Lucas de langa mine.

"Da, imi esti eleva, te cunosc." Spune si se opreste cand ii da o privire lui Lucas. "Exact de asta ma intreb de ce o fata ca si tine isi petrece timpul cu el." Spune, inca uitandu-se la Lucas. Ma simt ciudat, si habar nu am ce sa ii raspund.

"Poți pleca acum, mersi." Lucas ii ia pungile din mana dreapta a mamei sale.

"Nu, trebuie sa vorbesc ceva cu tine." Sarah ii spune, privirea ei devenind serioasa.

"Cred ca am vorbit destule cu tine in ultimul timp, nu ma mai presa." Lucas i se adreseaza pe un ton rece, iar eu ma simt total pe langa.

"Nu te presez, eu doar te sfatuiesc. Tu pur si simplu nu vrei sa ma asculti." Ofteaza exasperata.

"Cam tarziu sa ma sfatuiesti acum, am comis destule pe cont propiu, asa ca nu mai incerca sa ma aduci din nou pe calea pe care o vrei tu. Am decis deja, mama. Acum pleacă." Lucas arata spre usa casei sale.

"Cred ca voi pleca eu.." Spun, complet stanjenita de situatie, si de replicile lor, asa ca ma indrept spre usa.

"Nu. Tu stai, ea pleaca." Lucas imi prinde mana, uitandu-se urat catre mama sa.

"Fie, Lucas, plec. Sper ca in curand sa iti dai seama ca te înseli, roaga-te sa nu fie prea tarziu cand vei realiza asta" Sarah spune, dandu-i o ultima privire compatimitoare lui Lucas si iese pe usa. Lucas imi da drumul la mana, dupa care isi pune ambele maini in par oftand. Se tranteste inapoi pe canapea, si isi inchide ochii cand isi lasa capul pe spate.

"De ce te porți asa urat cu mama ta?" Intreb, luand avans doar un pas în fata.

"Nu incepe." Vocea lui pare obosita, desi nu a depus nici un efort fizic.

"Nu incep nimic, doar intrebam."

"Exact."

"Ei bine?"

"Nu ma port mai urat cu mama mea decat merita. Nu stii toata povestea, nu trage concluzii pripite."

"Atunci doar spune-mi toata povestea."

"Nu vorbesti serios, nu?" Isi deschide ochii.

"Uhm..ba da."

"N-o sa iti spun nimic, nu incerca, acum taci." Isi ridica picioarele, intinzandu-si tot corpul pe canapea.