Războiul pasiunilor

Capitolul 31

   — L-am câștigat la o extragere de tombolă, și știți și dumneavoastră, îți place sau nu, rămâi cu ce ți-a dat norocul. Deși în ziua aceea cred că am avut un nor negru deasupra capului, replic malițios, iar cei doi mă privesc plini de admirație și izbucnesc în hohote de râs. În schimb Aiden mă strânge puternic de coapsă, făcându-mă să strâng din dinți de durere și îmi aruncă o privire indignată și plină de promisiuni.

   — Nu știm cu ce te-a supărat fiul nostru, dar sunt sigură că o să îl faci să regrete cu vârf și îndesat, și nu pot decât să mă bucur că Aiden are lângă el pe cineva care știe să se impună și să îl pună la punct.

        Schițez un zâmbet stingher și după modul în care mă privesc deja știu că sunt mândri de alegerea fiului lor.

   — Iar eu nu pot decât să fiu recunoscător pentru faptul că proprii mei părinți îmi țin partea, murmură iritat Aiden și își privește părinții cu ochii mijiți.

   — Băiete, dacă încă nu ai învățat că femeile au întodeauna dreptate, atunci nu te văd prea bine, ți-o spun din propria experiență. Fiind tatăl tău nu pot decât să sper că vei reuși să scapi destul de ieftin de data asta, deși nu aș băga mâna în foc.

   — Eu cred că ar trebui să ne retragem și să îi lăsăm să își rezolve neînțelegerile, rostește doamna Samantha în timp ce îmi zâmbește complice și mă încurajează din priviri.

   — Nu ați dori să rămâneți la cină? lansez această propunere deoarece nu vreau să plece din cauza discuție aprinse pe care am avut-o mai înainte cu Aiden. 

       Nu știu cât de des se văd, dar m-aș simți extrem de prost dacă din cauza mea vor pleca.

   — Noi oricum eram pe punctul de a pleca. Ne bucurăm totuși că nu am făcut-o și că am reușit să te întâlnim.

        Căldura cu care mi se adresează domnul Carver mă face să mă relaxez. Atât el cât și soția sa sunt niște persoane minunate, iar pentru faptul că au încercat să mă încurajeze prin priviri și să detensioneze atmosfera le sunt recunoscătoare.

        Aiden este primul care își ia rămas bun de la ei, și privind acest lucru este clar că au o relație foarte apropiată și că se înțeleg foarte bine. Mândria pe care o văd în privirea părinților lui și căldura cu care își privește părinții mă duce cu gândul la familia mea. Sunt încântată să constat că deși pe plan sentimental Aiden nu a avut ce oferi în trecut, în cazul familiei sale lucrurile stau cu totul și cu totul altfel.

        Domul Carver reușește înainte de a pleca să îmi smulgă promisiunea că îi vom vizita cât de curând, iar doamna Samantha îmi oferă o îmbrățișare și un sfat ce mă ia prin surprindere.

   — Chinuiește-l cât de tare poți tu pe neghiob.

        Aprob mecanic din cap, neștiind ce altceva să îi spun și îi însoțesc împreună cu Aiden până la ieșire.

        Rămași singuri, toată supărarea și furia, pe care am reușit să o las la o parte în timpul discuției cu părinții săi, reapar mai puternice. Mă prăbușesc pe canapea și privesc pierdută, fără a-mi fixa vreun obiectiv.

   — Ai zece minute să îmi spui tot adevărul, iar dacă îndrăznești să minți sau să îmi ascunzi ceva, totul între noi ia sfârșit, îi spun epuizată și la un pas de a claca.

   — Ai fi capabilă? îl privesc surprinsă, neștiind la ce se referă, și văzând confuzia de pe chipul meu își continuă ideea.

   — Poți renunța la tot ce între noi atât de ușor? mă întreabă chinuit, iar durerea de pe chipul său mă distruge încetul cu încetul.