Războiul pasiunilor

Capitolul 14

       
     
       
      — După ce am auzit varianta fiecărei părți, decid suspendarea procesului până la sfârsitul lunii viitoare, timp în care avocații vor avea timpul necesar pentru a-şi pregăti pledoria finală! vocea judecătorului răsună în sală şi mă grăbesc să ies printre mulțimea de oamenii ce s-au strâns la intrare.

        Nu apuc să fac prea mulți paşi, imediat după ce trec de mulțime, întrucât îmi simt brațul prins şi sunt întoarsă către posesorul strânsorii.

   — Pierzi! vocea plină de încredere nu face nimic altceva decât să îmi alimenteze starea tensionată.

   — Serios? Eu sunt de altă părere, până când judecăorul nu va da sentința finală am toate şansele să câştig.
Îi spun printre dinți, sperând că o să înteleagă că nu am chef de discuții şi cel mai bine pentru el ar fi să îşi țină părerile pentru el.

   — Orice ai spune, situația e destul de clară, se pare că ziua în care vei pierde primul tău caz e din ce în ce mai aproape.
Zâmbetul care îi apare pe față la terminarea frazei îmi dă impulsul să fac ceea ce nu am mai făcut niciodată.

        Tot ce se mai aude în jur sunt respirațile noastre şi nu realizez ce am făcut decât în momentul în care Landon îşi duce palma spre obrazul înroşit, iar ochii lui aruncă săgeți spre mine.

   — Ce naiba? Ai înnebunit? mârâie cuvintele şi din persoana veselă de mai devreme se transformă în cu totul şi cu totul altcineva.

   —  Nu, încă nu am înnebunit, dar nu mai am mult, aşa că dispari şi tine-ți părerile pentru tine.

        Nu aşteaptă să îi mai spun şi altceva, căci se evaporă într-o clipă din fața mea, murmurând lucruri doar de el înțelese.
Chiar dacă am reuşit să mă mențin tare în fața lui, nu înseamnă că aşa sunt şi pe interior. Ce s-a întâmplat cu Aiden în urmă cu aproape două săptamâni, m-a marcat mai mult decât aş fi vrut, iar cazul acesta a fost o altă lovitură. A luat atâtea întorsături, încât nimeni nu mai ştie cine are dreptate şi cine nu. Am fost încrezătoare în momentul în care l-am preluat şi nu regret decizia, însă teama mea cea mai mare este că voi da greş şi un om nevinovat va plăti pentru ceva ce nu a făcut.

        Gândul că e posibil să îmi fi scapat unele detalii din cauza celor petrecute cu Aiden mă obsedează şi mă înfurie în acelaşi timp. Nu trebuia să îi permit să pătrundă atât de adânc în sufletul meu, dar mai ales, nu trebuia să îi spun şi lui. Acum e prea târziu pentru regrete şi nu am decât două opțiuni: să stau şi să îmi plâng de milă sau să îl dau dracu de tot şi sa îmi văd de viața mea în continuare şi cum i-am dat prea multă importanță in ultima vreme, e timpul să mă ocup de lucrurile cu adevarat importante. Din partea mea Aiden Adison poate să facă ce vrea de azi înainte!

                                  ***

   — Bună! speriată scap cana de ceai din mână, reuşind totodată să mă pătez pe pantaloni.

   — Heaven! exclam surprinsă.
Cum ai intrat?

   — Era uşa deschisă, dar lasă asta, tu eşti bine? îmi face semn spre pata de pe blugi.

   — Da, nu e nimic, nu era aşa fierbine.
Îi zâmbesc forțat şi mă aplec să strâng dezordinea pe care am făcut-o.

   — Stai să te ajut.

         Strângem în linişte cioburile de pe gresie şi şterg repede lichidul împrăştiat.

   — Bei ceva? o întreb de îndată ce terminăm de făcut ordine.