Stay high

Capitolul 15

*Perspectiva lui Lucy*

Următoarele câteva luni au trecut destul de repede.. ţinând cont că nu prea făcea nimic toată ziua. Tata a venit acasă după două zile de când ne-am întâlnit cu Derek, eu cu Adam făceam numai prostii, sperând ca tata să nu îşi dea seama, deoarece el e foarte strict când vine vorba de băieţi. Adam e cam, singurul pe care îl acceptă, deoarece ne cunoaştem din copilărie, deşi, dacă ar afla ce facem noi aproape în fiecare noapte, probabil că Adam ar dormi pe preşul de la intrare. Pe la şcoală.. mai treceam, am reuşit cu greu să-mi scot corijenţa la mate, am încheiat semestrul, iar acum suntem în vacanţa de iarnă.

Stăteam în pat liniştită, purtată în frumoasa lume a viselor, până când am fost zgâlţâită de nişte braţe puternice. Am gemut, foindu-mă de pe o parte pe alta, încercând să scap.

-Scoală-te somnorosule, spune el începând să râdă.

-Mmmm.... Adam... lasă-mă să dorm, îi spun eu, întorcându-mă pe o parte.

-E ora 12, femeie! strigă el, ridicând mâinile în aer. Arăta ca un copil mic, supărat că nu şi-a primit acadeaua. Cu greu mă abţineam să nu râd.

-Şi eu vreau să dorm, strig eu la el trăgându-mi pătura peste cap.

-Dacă nu te ridici, te gâdil, spuse el, mişcând din degete, având o privire malefică.

-Să nu îndrăzneşti, spun eu, încercând să par terifiată.

-Ce mă va opri? Spune el, sărind pe mine, începând să mă gâdile.

-Nu! Adam.. nu... aagh.. Adam, lasă-mă, strig eu începând să râd în hohote. Sunt foarte sensibilă dacă vine vorba de gâdilat. Mă ridic! S-a dat la o parte uitându-se la mine şi dând din umeri.

-Păi... e prea târziu! râde el încercând să mă prindă. Am sărit din pat, luând o pernă, ca mai apoi s-o arunc în Adam, făcându-l să se dezechilibreze şi să cadă din pat. A luat şi el o pernă, încercând să o arunce după mine. M-am dat la o parte, evitând perna, scoţându-i limba.

-Ha! Strigă el, te crezi tare? mă întreabă el aruncând cu o altă pernă de pe jos după mine.

-Nu mă cred, sunt. Spun eu mândră, primind o pernă în faţă.

-Au... mi-a intrat în ochi! mă smiorcăi eu, încercând să-l păcălesc.

-Haha, nu mă păcăleşti, strigă el. M-am prefăcut că încep să plâng, ca să par mai convingătoare, deşi nu credeam că o să-l duc cu zăhărelul.

-Oh Doamne! Eşti bine ? Mă întreabă el venind spre mine. S-a aşezat lângă mine, vrând să-mi ia perna, dar am aruncat-o spre el începând să râd. Punct ochit, punct lovit. S-a întins pe spate, nepăsător, cu perna pe faţă. Am sărit pe el, luându-i perna de pe faţă. M-am uitat la el strâmbând din nas, încercând să-i iau perna, ca mai apoi să mă surprindă cu un sărut tandru. Mi-am lipit fruntea de a lui zâmbind cald. Ne-am ridicat de pe jos, strângând pernele şi aranjându-le înapoi pe pat. L-am luat de mână, încolăcindu-mi degetele cu ale lui şi am coborât la masă. L-am văzut pe tata punând mâncare în farfurii aşacă ne-am aşezat la masă. După ce am terminat am pus farfuria în chiuvetă şi m-am dus în living, pornind televizorul. Am pus pe un canal de ştiri, să văd ce mai e nou. Ce?! a fost eliberat ?! Nu-i corect! M-am enervat şi am trântit telecomanda pe jos, speriindu-l pe Adam care tocmai intra pe uşă.

-Ce s-a întâmplat? mă întreabă el uşor amuzat, ridicând telecomanda de pe jos.

-Păi l-au găsit pe Jack, şi în loc să-l închidă, aşa cum ar fi trebuit, l-au lăsat să plece deoarece a fost declarat nevinovat. Partea mai rea e că locuieşte în acelaşi oraş cu noi.. spun eu bosumflată. Adam îşi schimbă expresia feţei după ce auzi ce am zis. A venit la mine şi mi-a ridicat bărbia, cu două degete, sărutându-mă.