ECHINOCȚIUL DE TOAMNĂ
Privirea li s-a încețoșat în timp ce puneau în jurul ei ultima bucată de pânză. Era atât de frig pentru început de toamnă, deși aerul răcoros era normal în acel loc. Soarele tocmai ce-și întinsese primele raze în lumina slabă a zorilor când femeia s-a lăsat pe spate, oftând atât de zgomotos, încât bărbatul s-a speriat.
Din grămada ferită de frunze nu se zărea nimic, dar ei doi nu erau singuri. Se puteau distinge ușor trei inimi bătând la unison. Au zâmbit împreună, privind-o, dar o umbră a căzut pe fețele lor. Cei doi au văzut simbolul de pe fruntea ei și au început să plângă. Acum au înțeles. Dar trebuiau să plece. Și nu știau când sau dacă aveau să se întoarcă vreodată. Pentru că nimic nu depindea de ei doi, ci de ea.
YOU ARE READING
Profeția din Miezul Soarelui: Copii din Soare și Lună
Fantasy"Acum trăia la nesfârșit povestea unei balerine osândite să iubească în taină un pianist." Au trecut 160 de zile de când a fost părăsită de băiatul căruia nu i-a spus niciodată ce simte, câteva minute de când și-a înmormântat bunica și 153 de zile d...
