Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 23

-          Oh, ba o sa o faceti! Toti! a raspuns Mike inapoi.

-          Stii ceva? Daca ii aduci aici, ii impusc pe toti! a spus Zayn printre dinti.

-          Gata! a tipat Mike. Era ciudat sa il vad nervos. Voi toti o sa mergeti acolo si o sa le dati de mancare, o sa va comportati civilizat si nimeni nu moare! Sa nu uitam cine e seful aici, da?! Apoi Mike si-a indreptat hainele si a spus calm. O sa ajunga la ora noua.

-          Si daca ei trag in noi? a spus Harry.

-          Atunci voi trageti in ei, a raspuns Mike ca si cum ar fi cel mai natural lucru.

Si asa, a iesit pe usa. Zayn a lovit peretele nervos. Perrie s-a dus si l-a dus in camera ca sa il linisteasca. Toti au plecat sa se culce, chiar si Nadia, dar nu a mers in camera lui Harry.

Harry m-a dus la el. Apoi a inceput sa imi “pregateasca” medicamnentele cand mi-am facut curaj sa-l intreb:

-          O sa incerce sa ne impuste?

-          Nu stiu, a raspuns absent.

-          O sa fie bine?

-          Da.

Stiam ca minte. Adica, tipii au tras in noi odata, de ce nu ar face-o si a doua oara? Imi era teama. Era numai ora 12. Pana la 8, cand incepeam sa ne pregatim, mai aveam. Dupa ce mi-am luat medicamentele, ne-am uitat la un film, dar nu mai stiu la ce. Eram cu capul pe pieptul lui Harry si ii auzeam inima.

Apoi ne-am mai uitat si la continuarea filmului. Deja era ora patru.

-          Harry? am spus usor, dupa ce s-a terminat filmul.

-          Hmm?

-          Pot sa imi contactez familia?

Asta era tot ce vreau. Sa le scriu o scrisoare sau un telefon in care sa le spun ca sunt bine, ca ii iubesc si sa nu ma mai caute.

-          Nu, a raspuns sec.

M-am ridicat de pe el si m-am asezat turceste in fata lui.

-          Te rog! Un telefon sau o scrisoare in care sa le spun ca sunt bine si sa nu ma mai caute.

-          Alice, nici nu incepe! a spus si si-a inchis ochii.

-          Te rog! Sunt probabil morti de ingrijorare! Si ma cauta! Si o sa ajunga la voi odata si-odata!

-          Nu o sa ne gaseasca, dar daca ii suni sau le scrii o sa o faca!

Harry incerca sa isi pastreze calmul. Dar nu puteam sa o las balta. Era ceva ce voiam. Era ceva de care aveam nevoie.

-          Ba nu! O sa aruncam telefonul apoi sau nu o sa scriem adresa pe scrisoare si o trimitem din alt oras!

-          Nu ii pot pune in pericol pe toti pentru ca asa vrei tu! s-a rastit el.

-          Dar e familia mea!

-          Si baietii sunt familia mea!

-          Oh, haide! Nu e ca si cum am apucat sa le spun ce se intampla. Din cate stiu ei, eu as putea fi moarta! Te rog, nu imi fa asta!

-          Alice, nu iti fac nimic!

-          Atunci lasa-ma sa le spun!

-          Nu! Gata cu asta! Subiect incheiat si daca te prind ca incerci sa ii contactezi, o sa iasa urat!