O Iubire Demonica

XXXV «Misterele cazurilor I»

-- «Noptile erau destul de răcoroase în Los Angeles iar singurul mod prin a ma încălzi era sa ma opresc in cel mai apropiat local. Bătea vântul puternic, parca îmi oprea respiratia. Era noapte, nimic nu se vedea afara iar eu eram îmbrăcat într-unul dintre hanoracele mele largi si negre, cu gluga de la acesta in cap acoperindu-mi fruntea, cu parul negru prelins pe chipul meu ajungând pana la ochi din cauza ploii prin care mersesem, cu bocancii negri in picioare, cu blugii de aceeasi culoare si cu mâinile in buzunar m-am îndreptat spre cel mai faimos bar. Nu imi plăcea. "La vita bella" avea multa inferioritate in mintea mea. De la oameni până la băuturi, totul imi era antipatic pentru simplul fapt ca treburile nu erau facute in cel mai bun mod posibil. Eram criminal, de aia umblam doar noaptea pe străzi, si eu făceam lucruri mizerabile dar omoram oameni vinovați. 

"La vita bella" era construit pe o proprietate privata, cu pământul ca un acoperamant pentru aurul din comorile care au avut loc in săpăturile facute de proprietari. Acei proprietari erau cinstiti, sau cel putin asa se auzea. Nu au vrut să îi vândă locul lui Bruno asa ca, atunci cand Bruno a aflat ca pământul era plin cu aur, i-a omorât cu sânge rece, a inventat o sinucidere, un testament fals si s-a ales cu proprietatea. Nu a scos aurul din pământ, era si este sigur ca il va avea ca cel mai mare secret. Cei care lucrează acolo sunt la fel de mizerabili ca el. Sunt buni înșelători. Puteau să te fure atat de bine încât te-ar convinge ca tu te-ai furat singur. Stiu sa manipuleze mintile oamenilor, dar nu toti au reușit.

Dansatoarele, mare parte din ele, erau obligate sa faca ceea ce făceau, unele sa faca ceva mai mult. Clientii, cei fideli, care veneau in fiecare seara la aceeasi ora, mai exact 01:49, nici mai devreme, nici mai tarziu, făceau parte din grupurile mafiotilor care conduceau cazinouri, camioane intregi de substanțe periculoase si un intreg lant de bani falsificati. Fiecare masa, pahar, scaun, mobila, ba chiar pana si scobitoarea dintr-un intreg set erau luate din banii cei mai mizerabili. Desi aveam o parere foarte proastă, intrasem in bar. Aveam nevoie de căldura si, desi nu voiam să pun gura pe lucrurile cumpărate de ei, aveam nevoie si de un ceai, un ceai pe care nu l-am îndrăznit să îl cer. Era un bar, un ceai era pentru cei care vor sa plece cu coastele rupte. 

Tot ce am facut a fost sa ma asez pe un scaun si sa par interesat de ce vedeam in fața ochilor desi totul imi provoca doar scârba. Femeile parca erau clone. Dacă una nu era blonda, alta brunetă si alta roșcată, nu le puteam deosebi. Toate aveau aceleasi tamplarii pe fața, date cu tone de vopsea facandu-le sa para surori cu betonul de abia pus afara.

Machiajul le imbatranise si imi provocase atata dezgust când vedeam bărbații sarutandu-le. Mie nu mi-ar face plăcere să îmi sărut strabunica, dar toti cu plăcerile proprii. Nu stiam ce se intamplase, ce minune a avut loc cand dansatoarele au coborât de pe scena. Era un bar totusi, la ora 3 noaptea, cat se făcuse intre timp, nu se termina totul. Desi voiam să plec, sa dorm si sa imi reincep activitățile, curiozitatea ma ținuse in loc. Voiam să văd de ce bărbații din jurul meu cascau ochii si isi puneau atentia pe scena goală. După putin timp isi făcuse aparitia vedea serii. 

O femeie frumoasa, blonda, cu un corp care nu parea sculptat din plastic si fara hainele care nu acopereau nimic. Era o femeie splendida care nu avea nevoie de tampenii pentru a cuceri bărbații. Parea atat de inocenta incat nu puteam sa imi imaginez ce făcea acolo. Dragostea pe care am simtit-o a început să se aprindă pe vreme e trecea. O vedeau mereu, tot timpul o cautam si incercam sa vorbesc cu ea. Uneori reuseam, alteori nu. M-am interesat de viata ei si am aflat ce făcea la barul ăla. Am incercat sa ma vad cu ea pentru a o ajuta dar bodyguarzii ei nu m-au lasat.

Atunci se născusera in mine sentimente pe care nu le-am avut pana acum: ura fața de oamenii inocenți. Da, eram criminal dar omoram oamenii care distrugeau societatea. Făceam ceea ce polițiștii nu. Voiam să ajung la Marisa, sa o cunosc si sa facem un viitor impreuna dar nu ma lăsau circumstanțele. Din cauza prezentei acelor rele sentimente, Spiritul a avut o usoara intrare in sufletul meu. M-a convins, m-a manipulat sa fac ceea ce am facut.» -- Jake luase o pauză. Si-a umezit buzele si a înghițit în sec si a inceput sa vorbeasca din nou. 

-- «Am investigat mai multe despre viata fiecarui client fidel, fiecarui angajat din acel club. Am stat ceva vreme pentru a-i cunoaste si pentru a le afla viata completă. Spiritul m-a convins sa fac ce vrea el controlandu-mi mintea cu vorbele lui. Mi-a spus că Marisa va face parte din viata mea doar dacă urmez o străveche teorie. Mi-a băgat in cap egoismul si m-a convins că eu vreau ca Marisa sa fie doar a mea, sa faca parca doar din viata mea, sa o apreciez doar eu si sa o iubesc doar eu. Nu voiam asta, stiam ca posesivitatea duce doar la obsesie iar asta este o boala care va duce la rele consecințe, dar Spiritul a repetat de atatea ori asta încat m-a facut sa cred ca asta este ce vreau. I-am urmat sfaturile pentru o viata eterna alaturi de ea. Spiritul mi-a afirmat faptul ca, chiar dacă suntem persoane umane, cu ajutorul acelei teorii viata noastra va fi eterna doar cand vom fi impreuna. Am făcut ce mi-a zis: prima data i-am omorât bodyguarzii, Peter O'Brien si Charlie Parker iar apoi am încheiat cu Carla Rosberg.»

Eram complet blocat iar informatiile neștiute de mine se integrau in creier. Carla Rosberg este o alta victimă dar de ea nu am auzit niciodată, de bodyguarzi am auzit. I-am văzut si am vorbit cu ei când am intalnit-o pe Marisa. Motivele pentru care Spiritul l-a pus pe Jake sa omoare aceste persoane încă ramane o informatie necunoscută dar mai lipsesc 2 victime. De ce nu a adus vorba de ele?

Mi-am scos telefonul si am sunat-o pe Sarah care era in camera cu Jake. Nu ne puteam vedea si nici auzi iar eu trebuia sa preiau situația.

-- Ma ocup eu de aici. Am niste neclaritati care trebuie rezolvate. -- am închis apelul imediat ce am terminat de vorbit. Sarah a afirmat cu o miscare din cap stiind ca o văd.

Îngerul venise si se uitase la mine confuz.

-- Ce vrei sa faci?

-- Vreau doar sa ii pun intrebarile lipsa. -- i-am zâmbit si am iesit din camera pentru a intra in locul unde este Jake.

El se uitase la mine când intrasem. Știa ce aveam de facut dar a asteptat sa ii pun fiecare intrebare.

Nu eram obisnuit sa il vad cu mâinile blocate in cătușe. Cel surprins eram eu. Desi cu atatea probleme, desi cu atatea neînțelegeri, am putut ajunge la un final, sau cel putin sunt, suntem, aproape de el. Misterele vor fi elucidate, fiecare va plăti pentru ceea ce a făcut. Atunci voi putea fi linsitit alaturi de Sarah.

-- Ce știi si ce ai făcut cu Peter O'Brien si Charlie Parker? Cu lux de amanunte te rog.