Make me | 1

Capitolul 29

"Nu contează ce altceva stiu, contează ca am aflat, ca să pot incheia orice legătura cu tine! Nici macar nu stiu daca aveam vreo legatura, pentru ca intentiile tale erau false!" Îmi trec disperata mainile prin păr.

"Nu spune asta, nu ai încheiat nimic cu mine!" Imi prinde mana dar o smucesc, făcându-l sa ofteze enervat de parcă ar fi un copil căruia i s-a luat din maini jucăria preferată. Ironic, poate exact asta însemn eu pentru el.

"Ba sigur ca spun asta! Inchei orice vreau eu, nu am nevoie de acordul tau!" Mă încrunt nervoasă. Tristetea a fost înlocuita de furie, și tot ce imi doresc in acest moment este să pocnesc pe cineva in față.

"Nu vreau să se incheie nimic! Nu pana nu mă lasi sa iti explic!" Îmi ia mana din nou, tragându-ma in directia lui. Nu am niciun control asupra mea când suntem atat de aproape, in circumstante unde tensiunea e sufocantă. Simt ca oxigenul este tot mai putin.

"Chiar nu intelegi? Nu e nimic de explicat!" Incerc să ma trag, dar m-a prins bine.

"Sunt mult prea multe de explicat! De ce nu vrei sa comunici cu mine? Este chiar atat de mult? Esti mult mai impacata daca traiesti toata viata cu intrebarea 'ce explicatii avea sa imi dea?'? Despre ce vorbim aici pana la urmă? Încăpățânarea ta sau faptul ca negi ca exista niste explicatii de dat?" Fața lui este periculos de aproape de a mea, așa ca tot ce pot face este sa imi intorc capul, pierzand contactul vizual cu el.

"Cum poti macar sa stai in fata mea in acest moment si sa imi spui ca vrei sa te ascult?! Cum?! Stii ceva, chiar te admir. Tu chiar nu vrei sa pierzi o ocupație pe durata excursiei, nu-i asa? Ai spune orice minciună banală ca să o faci să te creada că ești băiatul bun, nu? De ce vrei să te ascult? Chiar ai impresia ca te-aș crede după ce am aflat lucrurile urate pe care le-ai spus despre mine?" Îl imping, acesta făcând un pas in spate.

"Nu ești o ocupație pe durata exursiei pentru mine! Tu nu ai cum sa întelegi daca nu ma asculti! De dimineată renunțasem la-"

"Opreste-te, doar opreste-te! Nu are niciun rost. Nu vreau sa iti aud explicatiile. Orice ai avea de zis, nu ma intereseaza." Isi trece mainile prin par, tragand cu disperare de el.

"Nu veni naibii dupa mine, nu rezolvi nimic!" Vocea răstită a lui Allison se aude, și o zăresc urcând scările, cu Nathan în spatele ei, pe care mai devreme eu și Lucas ne aflam în aceeasi postură.

"Ești al dracului de orgolioasă, nici macăr nu vrei să ma asculti!" Gesticulează nervos fugind în urma ei.

"Pentru că vei minți! Asta esti tu, un mincinos! Nu vreau sa te mai aud nici o secunda, Nate!" Țâfnoasă parcurge cu pași repezi holul.

"Tu doar nu vrei să accepți că am să spun adevărul! Alli, stai pe loc!"

"Nu! Noi doi, am terminat-o!" Și cu asta Allison deschide brutal ușa, și la fel de violent o și trântește.

"Nu am terminat nimic, ai să vezi!" Nathan iși lipește corpul de usa, incercand sa o dechida, dar in zadar. Se intoarce nervos catre noi. Se uita confuz cand la mine, cand la Lucas, dupa care se holbeaza cateva secunde la Lucas. O incruntatura le strabate amandurora fruntile, dupa care o bufnitură se aude din camera mea si a lui Allison. "Alli?" Nathan isi reindreapta atentia catre usa incuiată.

"Nu ai plecat dracului încă?!" Vocea ei se aude înfundată, iar dupa cum o cunosc eu, plange in acest moment. Nathan isi duce mainile la ceafa, reintorcandu-se nervos. Loveste cu pumnul peretele de langa usa, scotand un marait gros.

"Stiu ca mi-ai spus să nu înrăutătesc lucrurile, dar merg să-l bat pana când fața lui  nu o să mai arate a față!" Spune, privindu-mă în ochi, cu degetul aratator indreptat spre mine. Se intoarce pe calcaie, si cu pasi grabiti o ia pe scari in jos.