Suflete pereche

Capitolul 18

(Sau mai avem o „întâlnire" în miez de noapte)

– Pansy, îmi pare rău pentru ieri. N-ar fi trebuit să fiu atât de egoist.

Pansy mă privește lung, cântărindu-mi cuvintele; mă simt ca la un proces, așteptând verdictul final.

– Chiar ai fost egoist, mă aprobă ea, apoi ia o gură din mâncarea ei. Dar presupun că te poți revanșa povestindu-mi cum a mers întâlnirea ta cu Harry.

Mă uit la Blaise, care își ridică mâinile defensiv.

– Nu i-am spus nimic, se apără el. Nici măcar tu nu mi-ai zis că te vezi cu Harry. Pansy e doar suficient de deșteaptă cât să-și dea seama.

În fața noastră, ea zâmbește cu superioritate, bucuroasă să primească astfel de complimente.

– În plus, ești foarte previzibil, adaugă el.

Oftez.

– A mers bine, spun eu. Cred. Am vorbit, el și-a cerut scuze... Ridic din umeri. A mers cum ar fi trebuit.

– Dar o să vă dați sau nu întâlnire pe bune? întreabă Pansy. Asta mă interesează pe mine.

– Nu, răspund eu simplu, privindu-mi prietena dezumflându-se, dezamăgită de finalul poveștii mele de iubire. Momentan, cel puțin. Fața lui Pansy se luminează într-un zâmbet.

– Momentan? repetă ea. Cum de incluzi o variantă în care ai putea ieși cu Harry Potter?

– Ne-am sărutat și... Gesticulez vag, sperând ca prietenii mei să înțeleagă ce vreau să spun. Am simțit-o. O scânteie între noi. Nu știu dacă o să fim vreodată împreună, dar simt că el e sufletul meu pereche.

– Asta e drăguț, spune Pansy cu un zâmbet. Te simți bine, Draco?

Ea și Blaise râd și, pentru un moment, o fac și eu – și uit de problema mea cu Harry, de cele cu părinții mei, de cele de școală. De ce nu pot fi toate momentele de genul ăsta, în care râzi cu prietenii și nu-ți faci griji pentru nimic?

– Foarte amuzant, replic eu. Dar cum stați tu și Tracey?

Pentru o clipă, cred că am supărat-o iar pe Pansy, reamintindu-i de Tracey. Dar ea doar zâmbește și se uită la cealaltă fată, care stă câteva locuri în stânga mea, vorbind cu Theo și Daphne.

– Bine, presupun, vine răspunsul. N-am mai vorbit cu ea, dar pare în regulă.

– Păi clarifică situația! o încurajez eu. Tracey nu e atât de idioată cât să iște o ceartă între voi.

– Numai băieții fac asta, comentează Pansy. Și o să văd ce-o să fac. Mă descurc, spre deosebire de tine.

*

– Draco!

Gem încet și îmi deschid ochii, doar ca să văd capul lui Harry în fața mea, cu ochelarii jos pe nas și părul răvășit. Înainte să pot țipa, simt o mâna peste gura mea, acoperind sunetul. Mă încrunt și Harry își ia mâna de pe fața mea, iar eu mă ridic în capul oaselor.

– E miezul nopții, Harry! șuier eu. Ce vrei?

– Nu puteam să dorm, răspunde el simplu.

Mă uit la el câteva secunde; trebuie să fi auzit greșit, altfel nu-mi explic răspunsul pe care l-am primit.

– Poftim?