Suflete pereche

Capitolul 15

(Sau prietenii mei mă ajută cu toată... chestia cu relația)

Se aud câteva icnete și exclamații când intru în Marea Sală, dar atât; lumea pare să se împace bine cu ideea că, după două luni, eu și Harry ne-am despărțit, în sfârșit.

Sunt sigur că unii Ochi-de-șoim îi vor întreba pe Ashley și Justin cum au reușit să rupă legătura. Hannah Abbott va fi centrul atenției o zi, povestindu-le tuturor despre noaptea în care ne-a văzut și ea legați. Harry și cu mine vom fi cei mai interogați; cei mai mulți vor presupune doar că am acceptat că suntem suflete pereche, că ne-am sărutat o dată și gata sau că legătura a dispărut, pur și simplu.

Numai patru persoane știu cu adevărat ce s-a întâmplat, cu toate că niciunul din noi n-a suflat o vorbă și ne-am asigurat să ascundem orice dovadă a indecenței azi-dimineață, înainte să coborâm la micul dejun – și Merlin, bine că eu am rămas ultimul, fiindcă dacă am fi intrat împreună, altele ar fi fost reacțiile.

Mă așez în fața lui Blaise și a lui Pansy, care îmi zâmbește larg și care n-a făcut niciun efort să ascundă o „vânătaie" de pe gâtul ei.

– Bună dimineața, mă salută ea rânjind. Cum ai dormit?

Lângă ea, Blaise râde înfundat. Mă uit la el fără expresie, apoi îi arunc lui Pansy o privire de gheață.

– Să te întreb același lucru? replic eu gesticulând spre gâtul meu, pe partea dreaptă; acolo ar fi semnul ei, privind în oglindă.

Pansy dă din mână a lehamite.

– Măcar eu am curajul să recunosc că am făcut sex, spune ea nonșalantă. Tu, pe de altă parte, te înroșești ca un mac și dacă te uiți la Harry.

– Ba nu!

– Ah, da? Pentru că el se uită încoace.

Mă răsucesc într-o secundă; Hermione se apleacă spre Harry și îi spune ceva, iar el se întoarce de asemenea. Pansy avea dreptate – îmi simt obrajii în flăcări și mă întorc spre prietenii mei imediat, înghițind nodul din gât.

Ei râd pe săturate, savurându-mi rușinea.

– Vezi? spune Pansy. Am avut dreptate.

Blaise își șterge o lacrimă.

– Măcar spune-ne, Draco, cât de bun e Potter? Un 9? 10?

Ridic o sprânceană.

– Interese personale?

Blaise rânjește.

– Poate.

Îmi dau ochii peste cap. Cred, cu cea mai mare sinceritate, că niciunul dintre prietenii mei e hetero; am văzut-o pe Daphne odată sărutând o fată pe malul lacului și pe Theo un băiat, pe un coridor de la etajul cinci. Poate că doar „experimentau", dar prefer să nu mă bag în treburile lor.

– N-am făcut sex, mint eu. Doar... Harry era beat și m-a sărutat, așa s-a rupt legătura.

– Și atunci de ce n-ai venit înapoi în dormitorul Viperinilor? întreabă Blaise. Până și fetele s-au întors după ce au terminat.

Pansy îl lovește în braț, cu obrajii o idee mai roșii.

– Asta nu e despre mine, idiotule! În plus, cum știi că ne-am întors?

– Tracey era dusă pe canapea, explică el. Am trezit-o și am întrebat-o de tine; mi-a spus doar că erai în cameră, nu și ce făcuserăți. Dar știi, nu trebuie să fii un geniu ca să-ți dai seama.