Suflete pereche

Capitolul 4

(Sau presupun că am o nouă prietenă)

Trebuie să fie o glumă - da, o glumă nesărată. Refuz să cred că Hermione Granger, Prefecta de la Cercetași, e sufletul meu pereche.

Mai întâi, mă gândesc la ea în dimineața asta și vreau să fim prieteni și acum asta?! Imposibil! E o coincidență, trebuie să fie, dar mă îndoiesc că vraja minte despre noi. La urma urmei, te-ai aștepta ca un farmec de genul ăsta să acționeze corect, nu-i așa?

Notă către sine: trebuie să discut cu Ashley și Justin despre vrajă.

Încerc să alung gândul în timp ce intrăm în Marea Sală pentru prânz. Blaise știe ce s-a întâmplat, dar nu cred că Pansy are vreo idee. Mă simt cumva prost că am lăsat pe dinafara problemelor mele cu sufletul pereche; ea (a) este fată și (b) merită să știe.

Ne așezăm, eu și Blaise mai aproape de Cercetași. Pansy se uită la mine, apoi la Blaise, apoi mâncarea apare în farfurii.

- Ce ți s-a întâmplat? mă întreabă.

- Abia ce a aflat cine e sufletul lui pereche, răspunde Blaise.

Fața lui Pansy se luminează imediat, pe buze înflorindu-i un zâmbet luminos. Poate e bucuroasă pentru mine, poate nu mai poate de nerăbdare să bârfească despre asta - sincer, nu știu. Fetele au fost dintotdeauna un mister pentru mine, dar presupun că va trebui să învăț să le înțeleg, din moment ce sunt 99% că Hermione e fată tot timpul.

- Cine e? întreabă Pansy. Apreciez enorm faptul că n-a folosit vreun pronume, mai mult pentru că asta înseamnă că încă nu mi-am dat seama de aspectul ăsta al sinelui meu, ceea ce e adevărat.

- Păi... Blaise își duce mâna la ceafă, ezitând. Eu sunt cel care ar trebui să ezite, în numele lui Merlin!

- E de la Cercetași.

Pansy se oprește din mâncat și își pune furculița pe marginea farfuriei.

- Hermione Granger?

Aproape mă înec.

- Cum ai știut?

Apoi mă uit la Hermione, de parcă o plac pe bune, ca să văd dacă a auzit ceva din conversația noastră. Nu pare probabil, dar s-a mai întâmplat; acum râde cu prietenii ei, neinsultându-ne pentru că noi am insultat-o la rândul nostru. Da, avem felul ăsta de relație ciudată.

- E evident, răspunde Pansy. Mă uit la ea, cerându-i din priviri să explice. Păi nu, nu e, dar ea e sufletul tău pereche, nu-i așa?

- Încheietura ei e tot galbenă, spun eu. Presupun.

Pansy se uită la Blaise, dar nu arată vreo anumită emoție pe chip - e probabil ceva despre care nu știu și nu vreau să știu. Deci continui să mănânc, din moment ce pare singurul lucru pentru care nu voi fi dat afară.

Tata o să mă omoare! A avea pe cineva născut din Încuiați - și mai deștept decât tine - ca suflet pereche e mai rău, presupun, decât a avea un iubit, în cazul meu. Mă întreb ce blestem voi avea de îndurat; Cruciatus? Sau poate o vrajă, ceva ca Sectumsempra.

Da, încă mi-o amintesc și încă am niște cicatrici pe piept de la rahatul ăla.

Dar am alte lucruri mai presante de făcut, precum să vorbesc cu Hermione, să-i spun lui Hermione și, oh, s-o fac pe Hermione și pe mine să acceptăm asta. Nu știu cum va reacționa, dar nu cred că va fi prea drăguț - suntem inamici, până la urmă. Poate că s-a gândit la o potențială pretenie între noi, sau poate că nu; eu am făcut-o. Și ar fi grozav, dacă n-ar fi sortită să devină ceva mai mult.