Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 17

-          Vreau sa o fac.

Toti s-au uitat la mine, dar privirea lui Harry parca ma perfora. Se uita la mine cu o uimire care insufla groaza.

-          Poftim? Nu poti face asta! Iti interzic! a spus Harry nervos ca i-am stricat planurile. De ce era asa impotriva?

-          In regula, in primul rand, nu imi poti interzice nimic, iar in al doilea rand, de ce nu vrei sa fac asta? Ma implic in chestiile astea ilegale cum ai vrut tu!

-          Dar nu in asta!

-          Dar ce se poate intampla? O sa fiu inconjurata de oameni si o sa fiti si voi acolo! O sa fie bine!

Harry a expirat puternic. Stia ca asta era singura cale sa o facem. Asa ca a inchis ochii si a spus:

-          Hai sa mai revizuim planul inca o data, iar apoi Perrie o sa te pregateasca si instruiasca.

Ne-am asezat jos si Niall a luat cuvantul:

-          Deci voi doua o sa mergeti la bar. Nadia o sa aiba un microfon implantat in ceas ca sa auzim tot ce se intampla. Daca ceva merge prost, veti folosi fraza magica “Vreau sa beau apa”, iar noi o sa intervenim cumva sa va ajutam. Perrie si Zayn o sa fie acolo. Perrie o sa poarte o camera ascunsa si o sa inregistreze totul, iar tu, Zayn, sa nu cumva sa stai cu fata la el!

Toata lumea a incuviintat din cap. Pana acum, totul parea usor. Louis a continuat sa explice planul:

-          Eu, Niall, Liam si Harry o sa mergem inainte si o sa oprim camerele, o sa luam cartela de la camera lui si o sa va curatam calea. Tot ce trebuie voi doua sa faceti e sa il aduceti in camera cam la cinci minute dupa ce i-ati vazut pe Perrie si Zayn plecand. Acum, Perrie stie totul despre tip si o sa iti povesteasca si tie ce trebuie sa stii si ce puncte slabe are. Voi doua, a spus aratand spre mine si Nadia, trebuie sa pareti ca va intelegeti bine, deci sa evitam certurile si bataile, da? Joseph ar trebui, daca sursele noastre sunt corecte, sa fie la barul hotelului pe la noua. Acum e ora 12:30, deci vom porni la 20:00 ca sa ajungem lejer si ca sa nu atragem suspiciuni. Parcam masinile in parcarea din spatele agentiei de turism de langa, stiu eu o intrare prin spate, iar apoi pornim separat. Intai mergem noi ca sa incepem sa va curatam drumul de pericole.

Si acestea fiind spuse, fiecare a plecat in camera lui. Urma sa ma intalnesc cu Perrie la sapte ca sa ma ajute sa ma pregatesc si sa imi explice cum sta treaba cu tipul asta Joseph. Eram in camera mea si imi aranjam patul cand pe usa a intrat neanuntat Harry.

-          De ce ai facut asta? a intrebat el cu o oarecare precautie. Era distant si nu se apropia de mine, doar ma scana din cap pana in picioare cu o privire dura.

-          Ca sa va ajut, am raspuns sincer.

-          Mda, cum sa nu! a pufnit Harry ca si cum am spus o gluma buna. Daca te gandesti sa fugi sau sa ne strici planurile, jur…

-          Da stiu! l-am intrerupt deja obisnuita cu ce avea sa spuna. O sa omori pe toata lumea in drumul spre mine, o sa imi ucizi si familia si apoi o sa mi- o tragi pana mor. Ce poveste frumoasa! i-am raspuns, iar apoi m-am trantit pe pat si priveam tavanul. Dar nu de aia am facut-o, Harry! Am facut-o pentru ca ma simt prost deoarece va incurc tot timpul si doar stau pe capul vostru si va fac probleme. Voiam sa ma fac utila.

Harry a expirat zgomotos si pot sa jur ca si-a trecut mana prin par, asa cum face cand e nervos sau agitat. S-a asezat langa mine pe pat intins pe o parte. Se sprijinea intr-un cot si era cu fata la mine.

-          Dar nu stai pe capul nostru. Esti aici pentru ca vreau eu sa fii aici, iar daca mi-ai fi stat pe cap, te-as fi dat afara de mult.