FORBIDDEN LOVE

Chapter 25

Ma trezesc orbită de lumina soarelui și mă întorc pe o parte pentru a o vedea pe Cheryl.
Dormea ca un copil mic,părul portocaliu,întinzându-i-se pe toată perna dar și pe față.
Mă dau jos din pat și ies ușor pe ușa.Imi întorc capul și dau de un Cole nervos,cu doua bagaje,chinuindu-se sa le scoată din camera.
- Trebuie să vorbim!spun stând față în față cu el.
- Nu avem ce discuta.spune nici măcar privindu-mă în ochi.
- Ce ai?Trebuie să vorbim!Uite,îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat la spital...
- Uită-mă!spune rece.
- Ce?Cum sa te uit?întreb confuza.
- Plec.Nu mă mai întorc.Uită-mă!spune cu o privire de gheață.
- Unde pleci?întreb speriata.
Își ia bagajele și trece pe lângă mine fără sa spună nimic.
Coboară scările și eu îl urmez,aproape căzând.
- Ce s-a întâmplat la ora asta?întreabă mama.
- Plec!spune Cole privind-o cu ură.
- Ce?Unde pleci?Ce s-a întâmplat?întreabă tata apărând din bucătărie.
- Am vorbit cu unchiul George din Liverpool și mă mut la el.Nu mai stau cu voi.Nu vă mai suport.Tot ce mi-ați făcut aseară m-a făcut să înțeleg cât de mult țineți la mine.Mereu an fost bătaia voastră de joc dar totul se încheie azi.Legaturile mele cu aceasta casa și cu oamenii din ea,se rup acum.spune vorbind tare.
- Ce se întâmplă aici?întreabă Cheryl coborând în fuga pe scări.
- Fratele tău vrea sa plece!Spune-i că face o greșeală.spune mama plângând.
Mă chinuiam din răsputeri să nu plâng dar nu mă mai puteam abține.Lacrimile au dat buzna pe fața mea.
- Cum?Unde sa pleci?întreabă Cheryl făcând ochii mari,apoi uitându-se la mine.
- Plec.Nu mai stau în casa asta.Si nici de ei nu vreau sa mai aud.spune rece.
- Cum sa pleci?întreabă Cheryl apropiindu-se de el.
- Nu vezi în ce stare e mama?O lași asa?Cum sa o lași asa?Cum sa ne lași asa?adaugă ea.
Cheryl povestește...
Nu știam ce sa mai spun ca sa îl conving sa nu plece.Caitlyn stătea nemișcată,plângând și uitându-se când la noi,când la mama.
- Uită-te la ea cum e.Cum să o lași acum,mă?Știi prin câte a trecut din cauza ta?Acum când a aflat ca o iubești,tu o lași ca pe ultima fraieră.îi șoptesc la ureche iar Cole își întoarce capul privind-o pe Caitlyn.
- Te iubește!Nu o lăsa.O să fie distrusă.Asta o sa moară aici fără tine.soptesc din nouîn speranța că își va schimba decizia.
M-a luat în brate spunându-mi ca vom vorbi mereu la telefon,a privit-o pe Caitlyn pentru ultima oara,a luat bagajele și a ieșit pe ușă fără a mai privi în urmă.
Caitlyn povestește...
A plecat...A plecat și m-a lăsat singură,cu gândul că nu se mai întoarce niciodată.Se pare că viața mă urăște.Ma îndrăgostesc de cineva,și când acea persoana se îndrăgostește de mine,se hotărăște sa plece și sa ma lase singură.Imi strâng mâinile în pumni și plâng în continuare.Ceilalti erau afara,încercând să îl facă să se întoarcă.Eu am rămas nemișcată,fără să scot nici un cuvânt.Nu puteam spune nimic.Dacă spuneam ceva acum,ma făcea sa plâng și mai tare.După câteva minute,intră toți în casă mai puțin Cole,mama plângând în hohote.O priveam și eu plângând și fără să spun nimic.
Ma uitam în depărtare,lacrimile neoprindu-se.
Mă întorc cu spatele și pășesc ușor pe gresie,urcând scările și intrând în camera mea.Inchid ușa încă plângând și mă așez lângă ea.Mi-au apărut în minte toate amintirile noastre.Multe dintre ele sunt nefericite dar pentru mine înseamnă enorm acele amintiri mai ales acum când el a plecat și am rămas doar cu amintirile.Mă ridic de jos și îmi caut jurnalul.Il deschid și citesc ce am scris de când am venit aici:
"De ce tocmai el?De ce din atâția băieți,el nu îmi dă pace să trăiesc?Fratele meu...Sau cel puțin aşa cred cei din familia asta.Nu e chiar fratele meu...Nu avem nici o legătură de sânge,nici numele de familie nu îl avem la fel.Am decis sa păstrez numele de familie pe care îl am chiar dacă sunt adoptată.Revenind la el...E un băiat drăguț,frumos,simpatic și...oh,doamne...cred ca orice fată vrea sa îl aibă.Ochii ăia albaştrii ca marea,părul răvășit pe care și-l așează doar cu o mișcare a mâinii trecută prin el,pieptul frumos conturat de mușchi,mirosul de tutun combinat cu cel de parfum și deseori de mentă,cine nu si l-ar dori?Cred că fetele se bat pe el.Dar din păcate este doar al Allysei.
Fata aia nu îmi place deloc.Pe lângă faptul ca este mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată,îmi este antipatică.Motivul îmi este necunoscut dar vreau tare mult să nu aibă legătură cu Cole.
Băiatul ăsta trezește în mine ceva ce chiar nu pot explica.Nu pot explica senzațiile și fiorii care îmi străbat corpul în mii de direcții atunci când mă atinge,nu pot explica ce simt în acel moment.Nu vreau sa ma îndrăgostesc de el.Nu ar fi corect.El are deja o iubita plus ca Olivia și Davis nu ar fi de acord nici în ruptul capului cu o presupusa "relație" intre noi.Trebuie sa rămânem doar frați și atât.Nimic mai mult..."

"Am făcut-o!Chiar m-am îndrăgostit de el.De ce nu am ascultat-o pe Cheryl?E doar vina mea pentru că am lăsat inima sa vorbească în locul meu.Nu simte nimic pentru mine.Doar își bate joc.Si mi-a demonstrat-o prin Allysa.Daca simțea ceva pentru mine,nu făcea tot ce a făcut în fața mea.Vreau sa ma trezesc și totul sa fie doar un vis.Vreau sa fiu acasă la mine.Vreau sa fiu în camera mea...în patul meu...lângă părinții mei.Asta e imposibil.Viata mea e de rahat.Singurul lucru ce ma mai ține aici,e Cheryl care,în scurt timp,mi-a câștigat inima și încrederea și își merita locul de sora și cea mai buna prietenă în viata mea.Imi doresc ca mama sa fie acum lângă mine și să îmi spună ca totul va fi bine.Acum,am prea puține lucruri pentru care sa lupt."

Dacă la început plângeam,acum era mult mai rău.Plangeam în hohote.Nu puteam să mă opresc.Apuc cuvertura patului cu mâna și o trag,plapuma,cearșaful și pernele fiind acum împrăștiate prin camera.
Ma apropii de birou,îmi plasez mâinile la capătul acestuia și,cu putere,arunc tot ce era pe el,făcând un zgomot asurzitor.Jurnalul îmi era încă în mână.Ma uit pentru ultima oara la el și apoi îl izbesc în peretele din față,țipând.
Mă așez lângă pat și îmi pun mâinile în cap,plângând.
- Să te ia dracu' pentru că m-ai făcut să te iubesc!