FORBIDDEN LOVE

Chapter 1

Sunt trezită cu greu de alarma telefonului.Mă dau jos din pat,leneșă și merg la baie pentru a mă pregăti de școală.Sunt atât de dezgustată de tot ce se întâmplă în căminul ăsta.Da...sunt la orfelinat.De la 5 ani sunt în acest loc îngrozitor care este mai rău decât o închisoare.De ce?Pentru ca atunci când aveam cinci ani,părinții mei au avut un cumplit accident de mașină.A fost inexplicabil de rău...Cum ar putea primi un copil vestea că părinții săi nu mai sunt?De când am venit aici,totul e negru și fără pic de culoare...mâncare ca la spital,geamuri cu gratii,pereți albi,profesori foarte răi...Într-un cuvânt,un loc infect.Se spune că e cel mai bun orfelinat din oraș...Poate pe dinafară este,dar înăuntru...nu vreau sa vedeți ce se petrece înăuntru acestui orfelinat.Suntem exact ca la pușcărie.E cel mai rău orfelinat nu doar din Londra ci și din toată Anglia.Sigurul lucru de care ma pot bucura în această școală este doamna Margaret.Doamna Margaret este îngrijitoarea școlii...Mereu a avut grijă de noi toți.Si din puținul pe care îl are,la fiecare doua săptămâni ne aduce haine noi și încălțări.Suntem 27 de copii in acest orfelinat...deci se descurcă ea.Au fost mai multi dar au făcut vârsta necesară pentru a pleca din acest orfelinat și pentru a se pune singuri pe picioare.Si eu mai am doi ani și scap de acest loc.Dar cred ca nu îl voi uita niciodată pentru că...cum se spune "Lucrurile urâte nu le uiți niciodată" la fel cum nici pe cele frumoase nu le uiți.Dar mie nu mi s-a întâmplat nici un lucru frumos în tot acest timp.Aşa că,se pare ca voi avea doar amintiri urâte.Am încercat de multe ori să scap din acest loc dar m-am ales doar cu țipete,bătăi și pedepse...Nu știu cum de nu s-au saturat cei din orfelinat de mine...M-am pierdut printre gânduri și nici nu am văzut că am pierdut timpul.Oh nu!Doamna Allison va fi foarte supărată pe mine.Sper să nu fiu iar pedepsită ca atunci când m-au pus sa spăl toate podelele din orfelinat sau sa fac mâncare pentru toată școala...Măcar mâncarea mea avea gust.Îmi fac repede rutina și îmi iau uniforma asta oribilă pe mine.Arăt ca un sac de cartofi.Ma pieptăn,ma încalț și plec spre clasă.
Ciocănesc ușor la ușă și imediat cum primesc aprobarea,intru.
- Bună ziua!Va rog frumos să...
- Domnișoară Caitlyn Alexis Grace...Ai ceva de spus în apărarea ta?spune ea cu o privire rece ca gheața.
- Î-îmi pare rău că am întârziat!Nu mi-a sunat alarma.
- Ah,da?
- Da...spun făcându-mă mică și lăsând capul în jos.
- Atunci sa vedem dacă îți sună alarma ca să știi când trebuie sa ștergi geamurile orfelinatului...Toate!spune încruntată.
- Dar...
- Mișcă în banca ta!spune lovind cu arătătorul de catedră,făcându-mă sa tresar de spaimă.
Merg ușor spre banca mea,fără să fac zgomot și mă așez.
Perfect!Nu aveam de făcut nimic mai bun în după-amiaza asta decât sa le șterg lor geamurile.Şi aşa nu le șterge nimeni...Și s-au găsit să mă pună pe mine.Sunt total singură și debusolată,fără pic de speranță ca voi scăpa din infernul ăsta.Nu am prieteni,nu am nimic...Am avut acum doi ani o așa-zisă prietenă cu care vorbeam orice.Culmea,vorbeam mai mereu despre cât de infect e locul ăsta și m-am trezit cu directoarea în camera mea păruindu-mă.Cei de aici care vor sa îți fie prieteni,doar se prefac și pe la spatele tău te bârfesc și îți vor răul.Cum fac mai toți în ziua de azi.Cine a avut norocul sa găsească un prieten adevărat,sa nu îi dea drumul vreodată pentru ca nu se știe dacă va mai găsi altul.
Cât despre iubiți,nu am avut vreodată vreunul și nu cred ca voi avea prea curând.
Ies din transa în care am intrat atunci când aud clopoțelul sunând.Imi iau cărțile de pe masă și merg la dulapuri pentru a mă pregăti de cealaltă oră când o văd pe doamna Margaret venind la mine cu un spray în mână și două prosoape.
- Astea sunt pentru geamuri.spune trista.
- Mulțumesc...
- Crede-mă că aş face eu asta în locul tău dar risc sa îmi pierd locul de muncă.
- Nu e nevoie.Ați făcut deja enorm de multe pentru mine.spun sărutând-o pe obraz.
Doamna Margaret e o doamnă drăguță în vârstă de cincizeci și patru de ani,scundă și plinuță,cu părul cărunt.Poartă ochelari și face niște fursecuri nemaipomenite.Cred ca ar fi bunica ideală.Păcat că nu are nepoți.
Merg încrezătoare spre clasă și ma așez în bancă pentru următoarea oră.
.
.
.
.
.
Mă schimb într-o pereche de pantaloni și o bluză mai veche și merg spre ieșirea din clădire pentru a spăla geamurile pe dinafară.
- Ai nevoie de ajutor?întreabă o voce necunoscută.
Îmi întorc privirea și dau de privirea unui băiat blond cu ochi albaștri ca oceanul.
- N-nu,mulțumesc!spun cu voce joasa și tremurândă.
Ce frumos!Toți sunt afară petrecându-și timpul liber iar eu arăt ca o menajeră frecând geamurile astea nenorocite.Acum,sinceră sa fiu,îmi pare rău că nu l-am lăsat pe băiatul ăla sa ma ajute atunci când s-a oferit.Acum sunt singură și nu e nimeni care sa ma ajute.O sa termin geamurile astea când o sa fac optsprezece ani și o sa plec de la orfelinat.In timp ce spălam geamurile,caut spray-ul pentru a mai da odată pe geam dar nu îl găsesc.
- Cauți cumva ăsta?întreabă același băiat cu ochi albaștri.
- Hei...de ce mi l-ai luat?spun țâfnoasă.
- Nu am voie?întreabă râzând.
- Nu!Dă-mi-l!
- Chiar vrei?întreabă cu o sprânceană ridicată.
- Da!Chiar vreau!
- Tu ai vrut-o!spune venind spre mine.
- Sta...
Nu am apucat sa spun nimic deoarece m-am trezit cu băiatul ăla lângă mine,udându-mă toată din cap până in picioare.
În acel moment..........

Hei guys!Eu sunt Silvia și am revenit cu o nouă carte asa cum v-am promis!Sper tare mult să vă placă și sa va bucurați de ea.Capitolele vor mai avea unele greșeli gramaticale.Asta pentru că nu am destul timp sa le corectez.Dar promit sa le corectez pe parcurs.Cea de la media este Caitlyn,personajul principal.Dacă va place,va rog sa ma ajutați cu un vot și de ce nu,si cu un comentariu.
I love you,people! <3