FORBIDDEN LOVE

Capitolul 22

Mă trezesc dimineața cu o durere de gât îngrozitoare.Cred că am răcit.Mă dau jos din pat și deschid ușa balconului pentru a aerisi camera.Frigul m-a izbit ca un fulger când am deschis ușa.Doamne...de ce e asa de frig?Închid înapoi ușa și pornesc caloriferele.
Îmi fac patul,rutina,și mă îmbrac.
Aleg o pereche de pantaloni negri groși, o bluză tricotată roșie și pe deasupra,un cardigan albastru.În picioare îmi iau papucii de casă și ies din camera,plecând spre bucătărie.Cred ca mama și tata dorm.
Intru în bucătărie și se pare ca doar eu lipseam de acolo.Toti erau la masă și serveau micul dejun.
- Bună dimineața!spun somnoroasă.
- Bună dimineața.spun toți în cor.
Mama se ridica de pe scaun, vine la mine și mă ia în brațe strâns de parcă nu m-ar fi văzut de foarte mult timp.
- Ce ai pățit?întreabă mama îngrijorată,mângâindu-mi obrazul.
- Cred ca am răcit.spun strănutând.
- Văd că ție nu ți-a trecut răceala.spune punându-mi mâna pe frunte.
- Arzi!concluzionează.
- Nu e nimic grav.spun.
- Stai aici jos.spune punându-mă pe scaun și scâncesc pentru că încă mă durea mâna.
- Oh,doamne!Caitlyn,ce ai pățit la mână?întreabă mama și toți se uita la mine.
- Nimic important!Ieri am scăpat un pahar cu suc jos și când am încercat să strâng cioburile m-am tăiat.spun simplu.
- Pai și te-ai tăiat la toată mâna?întreabă mama îngrijorată.
- Aaa,nu!Asta e opera lui Cheryl.spun râzând.
- M-a bandajat peste tot ca sa fie sigura ca nu am nimic.adaug amuzată.
- Sigur?întreabă mama.
- Da,mama!răspunde Cheryl.
- Bine.spune mama.
Mă uit la toți fără să zic nimic.
Cole evita să mă privească.Se uita la toți,mai puțin la mine.Cred și eu că după discuția de ieri,nu mai vrea să vorbească cu mine.
Stând și gândindu-mă,o văd pe mama cum apare în fața mea cu o droaie de pastile.
- Ia asta pentru gripa si asta pentru febra.Îti fac plicul acesta de ceai și îl bei pentru ca e tot pentru răceală.Şi asta e pentru durere de gât,pentru ca,presupun ca te doare în gat.spune întinzându-mi niște pastile în față.
- Mamă,chiar sunt necesare atâtea pastile?întreb.
- Da.Sunt.Trebuie sa te faci bine.Azi vei sta acasă.spune.
- De ce?întreb supărată.
- Pentru ca ești răcită.spune.
- Mama...Eu nu stau acasă singura.spun punându-mi mâinile în sân.
- Nu vei sta singura.Vei sta cu Cole.spune și eu mă uit la Cole care se uita când la mine când la mama.
- Eu nu rămân cu ea.Trebuie să a îmi iau haine pentru botez.Sa stea singura.spune Cole.
- Mama,vreau sa merg cu voi!Te rog!Promit ca o grea ma îmbrac gros.spun lipindu-mi mâinile în semn de rugăciune.
- Bine.Dar acum,îți iei pastilele și îți bei ceaiul.spune.
- Mulțumesc!spune luând-o în brațe.
- Mănânci?mă întreabă.
- Nu am poftă de mâncare.raspund strâmbând din nas.
- Normal ca nu ai pofta de mâncare odată ce ești răcită.spune.
Îmi dau ochii peste cap și iau pastilele cu un pahar de apa.
După ce îmi beau ceaiul făcut de mama,mă scuz și plec în camera mea.
Habar nu am cu ce să mă îmbrac și mi-e atât de frig...
.

.

.
Mă dor picioarele ca naiba.Am umblat tot orașul sa cumpărăm lumânări și prăjituri.
Acum au mai rămas hainele pentru fetiță.
Intram într-un magazin cu haine de nou-născuți,mama și tata uitându-se prin magazin.
Cheryl ia o salopeta mică,roz și mi-o pune în față.
- Arată-i-o mamei.spun.
- Nu e pentru mama.spune amuzata.
- Pai pentru cine e?întreb confuza.
- Pentru fetița ta!spune și toți se uita la mine.
- Ai înnebunit??întreb cu ochii mari.
- Bineînțeles,când vei avea una.spune uitându-se la mama,la tata și la Cole.
- Nu voi avea una.spun strâmbându-mă.
- Hai ia-o.Te rog!mă imploră.
- Sa vezi ce salopetă îți dau în cap dacă mă mai enervezi!spun nervoasa.
- Gata,şefa!
.

.

.
Îmi ondulam și ultima șuviță de păr înainte ca Cheryl să i trebuie în camera mea.
- Ce frumoasa ești!spune luându-mă în brațe pe la spate.
- Și tu ești mai frumoasa ca mine.
Rochia de un albastru închis cu imprimeuri florale îmi venea mănușă,asortându-se perfect cu pantofii cu argintii cu toc cui.
Mă întorc spre Cheryl și o privesc din cap pana în picioare.Avea o rochie roșie de catifea pana la genunchi cu mâneci clopot și în picioare purta o pereche de sandale cu toc pătrat și gros.Totul se asorta perfect cu parul ei portocaliu spre roșu.
Ieșim amândouă din cameră și ne îndreptăm spre sufragerie.
Am o răceală gravă dar nu pot pierde acest botez.
- Sunteți gata?întreabă mama.
- Da.raspundem la unison.
- Atunci sa plecăm.spune tata.
- Cole,tu mergi cu fetele.Noi mergem împreună.spune mama.
- Vrem sa mergem cu voi.spune Cheryl.
- Nu puteți.Avem tot ce trebuie pentru botez în spate.Va trebui sa mergeți cu cealaltă mașină.spune mama.
- Bine.spunem dându-ne bătute.
Urc în mașină,așezându-mi rochia și închizând portiera.
Drumul a fost unul scurt și tăcut.Ajunşi la biserică,slujba putea începe.
Cole povestește...
Stăteam lângă Caitlyn,
privind-o.Era atât de frumoasă. Rochia cu flori îi venea de minune pe corpu-i mic și firav pe care îl doream al meu atât de mult.O priveam cum își așează părul,privind cuminte slujba.Imi întorc capul în direcția opusă și aud o bubuitura.Imi reîntorc capul în direcția ei și o văd întinsă pe jos,cu ochii închiși fără pic de vlagă.
M-am panicat,neștiind ce să fac.
- Caitlyn!strig și mă așez în genunchi lângă ea.
- Scumpo!Scumpo,trezește-te!strigă mama,încercând să o trezească.
- Cole,ia-o și mergi cu ea la spital.Imediat ce terminam aici,venim și noi.spune mama speriată.
- Nu îți face griji!Vă voi ține la curent cu starea ei.spun și o iau în brațe, ieșind cu ea din biserică.
O așez pe bancheta din spate a mașinii și urc și eu.Pornesc și în 10 minute,am ajuns la spital.O iau pe Caitlyn de pe bancheta din spate și închid mașina,intrând în spital.
- Ajutor!strig.
- Ajutor!Să mă ajute cineva,vă rog!Aduceți o tragă.adaug.
- Ce s-a întâmplat?mă întreabă un doctor.
- Nu știu!A leșinat dintr-o dată.spun în timp ce priveam cum asistenții pleacă cu Caitlyn spre un salon.
- Așteptați aici!spune doctorul.
- Nu!Vreau să intru și eu.spun nervos și speriat.
- Nu vă pot lăsa înăuntru.spune,intrând în acel salon.
- Dar...spun si ușa mi se închide în față.
Dau un pumn în uşă și acum nu îmi mai pasă de durerea mea.
Mă așez pe un scaun,așteptând să iasă doctorul din salon.
Mă doare...mă doare inima și chiar nu știu de ce.Nu m-am simțit niciodată așa.Nu am fost niciodată în momentul în care să mă simt cum mă simt acum.Simt ceva acolo.Ceva mic dar foarte puternic.Imi fac griji pentru sănătatea lui Caitlyn.Nu vreau să o pierd.E ca o sora pentru mine.Ah,la dracu'!Despre ce soră vorbesc?Eu m-am îndrăgostit de ea.Chiar am făcut-o.La început voiam doar să profit de ea.O voiam doar pentru corpul ei și atât.Scopul meu principal era să o trec prin patul meu și nimic mai mult.Dar,nu știu cum a făcut și mi-a sucit mințile.Fata asta e diferită.Si nu merit nici măcar să mă uit la ea pentru ce i-am făcut.Sunt un prost.Am ignorat-o până acum și am vorbit foarte urât cu ea.Iar acum stau și mă rog să fie bine.Vreau să fie bine.Vreau să îi spun că m-am îndrăgostit de ea și că sentimentele sunt reciproce.Stiam ca ma iubește.Stiam că ar fi fost gata să moară pentru mine.Stiam toate astea dar nu mi-a păsat.Nu mi-a păsat pana azi.Vreau să intru acolo și să îmi cer iertare pentru tot ce am făcut.Vreau să o iau și să fugim amândoi departe de tot.Vreau să mă ierte și să mă creadă când o sa îi spun că mi-am dat seama că nu pot trăi fără ea.

Hei,dragii mei!Uitați ca după atâta timp a apărut și capitolul 22 pe care îl așteptați cu nerăbdare.Cred că ar cam trebui să îmi explic dispariția din ultima vreme.După cum bine știți,a început școala.Nu e deloc ușor să fii la liceu și să nu cunoști pe nimeni.E super nasol să nu-ți cunoști colegii și profesorii.Deci,săptămânile astea au fost foarte aglomerate.Haine pentru școală,rechizite,prima zi de școală,clasa a IX-a,colegii noi,clasă nouă,profesori noi,școală nouă...Și în afara de asta,am avut de învățat pentru testele inițiale si am avut și teme.Sper ca de acum încolo să pot posta mai des și să am timp cât mai mult de această carte.Vă mulțumesc că îmi apreciați munca.Vă pupăcesc!