Marko

Capitolul 2

—Este vineri și m-am gândit mâine să dau o petrecere pentru a sărbători ultimele două luni de liceu petrecute împreună. L-a asta te-ai gândit? O întreb ridicându-mi sprâncene pe Lisa care mă privea în oglindă.

—Încă una? Este a treia luna asta! În fiecare weekend ai organizat câte o petrecere. Eu zic să te oprești, mă atenționă holbându-se urât la mine.

Eu zic să se oprească ea din vorbit și să nu mai spună prostii. Cum să nu mai dau petreceri când sunt ce-a mai bună din liceu la asta. Bine, poate exagerez... Însă sunt printre puținele persoane care dă petreceri mai mereu și la care se strânge toată lumea. Pur și simplu vreau să petrec la maxim ultimele luni împreună cu oameni minunați cu care nu știu dacă voi mai avea ocazia să mă întâlnesc după liceu.

—Ce pot să fac? Mă plictisesc groaznic, doar mă știi! îi exclam Lisei care știu că mă cunoaște mai bine ca oricine.

—Știi care este faza? Mă luă Erick prin surprindere în timp ce era atent la drum fără a-și întoarce privirea la mine.

—Uimește-mă! Îl rog ridicând privirea la el. Dacă nu mă uimește ar trebui să tacă, uneori chiar mă plictisește cu teoriile lui.

—Cred că tu dai această petrecere doar pentru al invita pe "acel cineva"... și știi tu despre cine vorbesc, concluzionă acesta în cele din urmă. Iar din păcate știu despre cine este vorba. Și nu m-a uimit deloc deci mai bine tăcea.

—Mă așteptam la asta, Erick! Dar nu ai dreptate, ok? Aș vrea să încetați să-l mai aduceți în discuțiile noastre pe Marko, bine?! Îi rog deranjată de toate afirmațiile aduse la adresa mea.

—O să încetăm deoarece am ajuns la liceu și nu vrem cumva să audă vreo fană de-a lui ceva, mă luase peste picior Erick, parcând cu grijă mașina în curtea liceului. Oricum a fost foarte haios, însă nu-mi pasă. Il dau fanelor lui pe tot doar să mă lase în pace și să scap de el.

Când intrăm în liceu, la dulapuri erau strânși toți elevii și profesorii. O zăresc pe diriginta agitată și mă duc înspre ea cu scopul de a întreba ce se întâmplă.

—Clarei i-au scăpat niște substanțe interzise din buzunar în timp ce se ducea la baie. Din întâmplare eu ieșeam din cancelarie și am văzut-o. Vom controla toate dulapurile în caz de mai sunt și alți elevi cu așa ceva la ei, mă înștiință frecându-și palmele agitată.

   Ok... asta nu este bine deloc! Când au murit părinții mei, am avut o perioada când consumam și eu substanțe interzise. Știu... e ceva grav și nu sunt mândră de asta. Însăși, Clara mi le aducea în schimbul unor sume măricele, evident.
    Timpul cred că m-a supus acestui test atunci, doar pentru a observa cât de puternică sunt și să vadă dacă mă nărui sau nu. Am alea să mă opresc când am observat că mă distrugeam sigură și când mi-am dat seama că asta nu era o soluție, era doar o ușă de scăpare pe moment. Când am realizat că este o prostie tot ce fac și părinții mei cu siguranță mă privesc dezamăgiți, m-am oprit, conștientizând că dependența nu există, ci doar ți-o impui singur. Nu mi-a fost greu să renunț atâta timp cât mi-am dorit foarte mult acest lucru.

Nu-mi amintesc să mai fi lăsat în dulap ceva, după ce m-am lăsat de acest "sport" periculos. Dar nu sunt sigură de asta. Nu vreau să afle nimeni de fata slabă care am fost, nici măcar Lisa și Erick. Nu-mi doresc probleme și nici să mă cert cu ei.