Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 13

-          Cam asa…

-          De ce o urasti? Care e faza cu ea?

-          Chiar in anul in care m-a luat Zayn, ea deja si-o trase cu Niall si Louis. Era a doua saptamana de cand eram in casa, iar ea si-o tragea cu Liam. Cand eu si Zayn am devenit un cuplu, si-a tras-o cu Zayn. Apoi sa vezi o cearta monstru intre noi. Si de vreo doi ani e numai dupa Harry. Tipa asta e de nestapanit si acum o sa stea cu noi pentru ceva timp!

-          N-nu ai e unde sa stii!

-          Scumpo, asa e de fiecare data cand vine. M-am obisnuit. Si ca sa ii supravietuiesc Nadiei, ar fi mai bine sa incep sa beau si ti-as sugera sa faci la fel.

Am iesit cu Perrie din bucatarie. Ea s-a pus langa Zayn, iar eu a trebuit sa stau pe singurul loc liber de pe canapea care era, sa vezi minune, langa Harry si Nadia. Practic numai langa Harry pentru ca Nadia ii statea in brate. Grozav.

Toata lumea bea si fuma, si nu numai tigari obisnuite. Pana si eu am baut un pahar, dar nu a prea avut efect. Nici cina nu am mai luat-o. Toti radeau in continuu, iar eu ma simteam putin penibil. Louis a fost carat de Liam si Niall, la propriu, pana in camera, dar numai Liam s-a intors deoarece Niall adormise pe podeaua camerei lui Louis. Perrie si Zayn s-au dus in camera lor cu ganduri… interesante si am ramas numai eu, Liam, Harry si Nadia. Harry si Nadia au inceput din nou sa se sarute langa mine, asa ca m-am mutat singura pe un fotoliu. Amandoi erau destul de beti. Brusc, Harry s-a ridicat cu Nadia in brate si au inceput sa urce scarile.

-          Unde mergeti? am intrebat panicata. Stiam exact unde vor merge. Stiam ce vor face. Nu stiam ce urma sa se intample cu mine.

-          Sa ne-o tragem, a spus Harry nonsalant in timp ce Nadia ii saruta gatul.

-          Si eu ce fac?

-          Poti sa vii sa ne tii lumanarea! Ti-ai ratat sansa, papusa! a strigat Harry in timp ce mergea spre camera lui.

Un sentiment de tristete amestecat cu neputinta m-a cuprins. Cred ca voi dormi pe canapea acum.

-          Nu fi trista, Alice! a spus Liam care abia articula cuvintele.

I-am oferit un zambet si apoi l-am ajutat sa mearga pana in camera lui. Cand m-am intors in sufragerie, am observant ca era un dezastru. Si cum nu aveam somn, am inceput sa curat. Dupa ce am strans tot, mi-a venit o idee sinucigasa. Usa. Am prins clanta in mana mea si am apasat-o cu putere, dupa care am tras spre mine. Era inchis. Am incercat toate geamurile. Inchise. Oamenii astia nu au nicio scapare. M-am intins pe canapea. Imi era putin rece deoarece eram imbracata de vara. M-am gandit la familia mea. La parintii mei care probabil ma cauta si sunt ingrijorati si plang noaptea. La fratele meu care imi simte lipsa. Nu vreau asta. nu vreau ca disparitia mea sa imi destrame si distruga familia. M-am gandit la prietenii mei. La Sisi care probabil isi rodea unghiile de stresata ce era si la toti ceilalti prieteni de la scoala. Si probabil ca Sisi ma va astepta, isi va astepta cea mai buna prietena, care nu se va mai intoarce. Probabil ca parintii mei ma vor cauta mereu si nu vor putea sa se odihneasca noaptea, iar eu nu ii voi mai vedea niciodata. Si toate astea din vina lui Harry. Voia sa fiu a lui si acum cine stie ce face cu Nadia. Nu poate pur si simplu sa imi dea drumul. Macar o scrisoare catre parintii si prietenii mei sa scriu. Le-as spune doar sa isi continuie vietile fara mine.  Nu voi avea niciodata o familie normal sau o slujba decenta. Toate planurile mele de viitor au murit in ziua in care l-am intalnit pe Harry la bazin. Parintii mei au planuit ca in iarna, cand implineam 18 ani, sa ma duca la New York. Ar fi fost perfect. Acum probabil o sa imi petrec aniversarea pe o canapea in timp ce Harry si-o trage cu altele. Poate nici nu o sa apuc 18 ani…

Acum ma gandeam, cat de putine stiu eu despre Harry. Nici nu stiu cati ani are, iar el pare ca stie totul despre mine. Il urasc cu toata fiinta mea. Spune ca sunt a lui, iar el umbla cu altele. Asta inseamna a fi a cuiva? Sa isi bata joc de tine? De ce nu a luat-o pe Nadia? Ea i-ar fi oferit totul. Prefer sa ma raneasca pe mine…

Si inainte sa imi dau seama, am inceput sa plang in intuneric. Nici nu stiu cat am plans. Stiu doar ca am adormit plangand. Singura data cand mai adormeam plangand era cand eram mai mica, iar ceilalti ma insultau si batjocoreau. Acum Harry e cel care isi batea joc de mine. Era ca generala si liceul traite din nou, doar ca de data asta durea mai tare.

HARRY’S POV

Era vreo patru dimineata cand m-am trezit. Gatul ma durea si simteam ca o sa vomit in orice clipa. In stanga mea era Nadia. Asta va fi o noapte pe care nu o voi uita niciodata. Am coborat scarile deoarece voiam un pahar cu apa. Aveam numai o patura in jurul meu. Nu puteam sa scap de ciudata senzatie ca am uitat ceva. Am ajuns in bucatarie si dupa ce am baut paharul cu apa am vrut sa ma intorc sus. Dar atunci m-am prins. Alice! Unde naiba era Alice! Daca a iesit cumva? Am mers in sufragerie intr-un suflet, dar m-am linistit cand am vazut-o pe canapea. Dormea. Era adunata si avea piele de gaina. Nu parea sa stea comod. Pe obraji avea urme de lacrimi uscate. Ce naiba a mai apucat-o si pe asta? De ce a plans? Din vina mea? Mi-am dat ochii peste cap si am ridicat-o in brate. Capul ei era sprijinit pe umarul meu,  iar o mana ii atarna in aer. Fata asta nu se stie descurca! Jur ca daca nu i-ar aminti cineva sa manance ar muri de foame. Am dus-o intr-o camera de oaspeti si am invelit-o. Apoi m-am dus catre camera mea si nu ma puteam gandi ca ea ar trebui sa fie in locul Nadiei. Dar cui ii trebuie o virgina timida cand ai o tipa experimentata? Am intrat in camera si am auzit-o pe nadia cu vocea ei usor ragusita:

-          Mai merge o tura, frumosule?

-          La naiba ca da!