Kiss Mark

Capitolul 19

    —Ore-sama își vrea prada înapoi, acum!

      —Liniștește-te, le luăm noi cumva.

Îmi ridic o sprânceană în sus. Ce are Laito, s-a țăcănit de vrea sa ne ajute Subaru?

     —Deci, cum le aducem acasă, Subaru? Îl întreabă Laito.

     —Jur că dacă nu te-aș cunoaște aș zice că ești îndrăgostit de fata aia Ema. Dar în capul tău e numai perversiune, deci nu cred ca e nimic. Cât despre aducerea lor acasă... Azi e cel mai bun.

Laito își dăduse parul din față.

     —Atunci sa mergem, spun și ma ridic.

       —Nu acum, mă oprește Subaru.

      —De ce? Prada mea e consumată acolo!

      —Ayato, stai liniștit. Nu o să se întâmple nimic. E cu Ema, totul o să fie bine.

        —Te-ai țăcănit Laito?! Cum să zici că e în siguranță cu... Fata aia? Aia era să o omoare!

Laito ofta.

      —În seara asta sa fiți pregătiți, ne atenționează Subaru și se baga în sicriul sau.

Laito ofta, dispărând. Și Ore-sama ce mai bea acum?

_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_

     —Ce plan genial, Subaru. Să mă bagi în toți boscheți.

     —Taci, ce altceva era de făcut? Oare cum se simt ele acolo?

     —Doar simplul gând ma face sa ma excit, spune Laito și își închide ochii, chicotind.

Mă uit urat la Laito.

     —Parcă îți făceai griji pentru Ema, bipolarule.

     —Poate aveți dreptate.

      —Ore-sama mereu are dreptate, spun și ne oprim în fata conacului Mukami.

      —Veniți pe aici, ne spune Subaru.

Nu mai suport. Ma teleportez direct în conac. Mirosul ei... Mirosul ei... Aha, sus.

Zbor direct sus, căutând prada. Ma opresc în fata unei uși. Aici e, e aici!

Deschid ușa. Brusc, îmi cade fata. Unul dintre Mukami e în pat, lângă ea.

          —Nu ai nici un drept sa ii iei ce ii aparține lui Ore-sama! Tip și îl dau jos. Yuire se trezi.

          —Ayato...

O iau în brate, cel din Mukami ridicându-se.

       —Dă-mi-o înapoi! Țipă și se apropie de mine.

Brusc, ma teleportez în pădure.

         —Ayato-kun, o voce îmi aduce aminte de pisica care se ținea de mine.

          —Ce cautai cu el? Mârâi.

       —Îți zic totul, dar te rog, lasă-mă sa ma întorc. Ema e acolo.

       —E Laito cu ea, mai e și Subaru. Acum zi, ce era cu el?

Aceasta se feri sa îmi răspundă. O prind de un copac. Îmi e sete. Aceasta se panica. Îmi înfig adânc colți în ea.

       —Ayato... Lasă-mă... Te.. Rog...

Nu o ascult și ii prind spatele micuț, trăgând-o mai aproape de mine. Ii dau câteva șuvițe la o parte.

         —Ajunge, spune Subaru și apare lângă mine. O trase pe Yuire în bratele sale.

     —Oi, Ore-sama își cere prada înapoi.

       —Tsk... Ești imposibil.

Îmi mut privirea.

         —O car eu, spun și o iau înapoi în brate.

        —Nu asa ne era planul! Un mârâit își face apariția.

         —Laito, spun și sunt trântit de copac.

        —Era sa moară! Doar pentru ca tu ești îndrăgostit de Yuire! Tsk, ce frate ești.

Îl privesc cu superioritate.

       —Sunt îndrăgostit de Yuire la fel cum ești tu de Ema, spun.

Acesta îmi dădu drumul. O lua pe Ema în brate.

      —Ce a pățit? Îl întreb.

Nu îmi răspunde, în rest dispare. Ma uit la Subaru, așteptând un răspuns.

      —A încercat sa îl salveze, spune și dispare și el.

O iau pe Yuire în brate, pupand-o pe tâmpla. Pacat ca e lesinata. Uneori am impresia ca sunt Laito la ce îmi imaginez acum. Dispar și eu, ajungând la conac. Acum, draga Reiji, sa vedem noi cine mai e bun de nimic acum...

            ~Capitol needitat~

#Pandinuttela #

(nu ma băgați în seama un timp, trec prin Azusare.)