Povestea lui Gaby
Simteam cum lacrimile mele erau pe cale sa cada si nu stiam ce sa fac ca sa opresc asta. Nu puteam sa cred ce tocmai auzisem. Nici nu puteam sa ma misc. Singurul cuvant care il auzeam era durere. O durere de nedescris. Tot ce voiam acum era sa ma bag sub plapuma si sa plang. Mi-am intors capul spre Miranda, iar tot ce se vedea in privirea ei era ingrijorare si furie.
Atunci Miranda sa ridicat nervoasa si a spus:
-Nu pot privi asta! Nu pot sa las asta sa se intample!
-Nu Miranda! Te rog. Deja s-a intamplat ce s-a intamplat. Nu-i face nimic.
Am vazut-o pe Miranda cum avea un ligheam cu apa in maini si era pregatita sa il arunce pe geam. Am incercat sa o opresc, dar nu reuseam:
-Miranda, te rog. Oprestete!
-Nu pot face asta. Te-a facut sa suferi prea mult.
Atunci am vazu-to pe Miranda cum vrea sa verse apa si ca un impuls am tras-o de mana, dar din pacate nu a iesit bine. In loc sa o opresc am facut sa cada si ligheanul. Ma uitam speriata pe geam sa nu cumva sa loveasca ligheanul pe cineva. Insa ligheanul cazuse exact langa Mat si Andy. Am tras-o rapid pe Miranda de la geam incat sa nu o vada. Dupa cateva minute ne-am uitat din nou pe geam si i-am vazut pe Andy si Mat cum erau destul de speriati si nu intelegeau ce tocmai s-a intamplat. Dupa aceea au plecat amandoi in directi diferite.
-Miranda, cum ai putut face asta?! Daca il lovea pe unul dintre ei?
-Scuze, eram nervoasa si oricum tu mai tras de mana. Eu voiam sa arunc doar apa.
-Nu mai conteaza acum. Bine ca nu au patit ceva, zic eu asezandu-ma pe canapea si privind podeaua.
-Esti bine?m-a intrebat Miranda cu o voce ingrijorata.
-Da...sunt bine. Nu-ti face griji. Oricum trebuie sa plec acuma.
Miranda m-a imbratisat si apoi am plecat cu un taxi. Am ajuns acasa si m-am bagat direct in pat.Mi-am pus patura si am incercat sa adorm ignorand lacrimile care imi curgeau necontrolat pe obraji.
A doua zi stateam pe facebook in timp ce mancam inghetata. Speram sa imi pot alunga amarul cu ea ,dar nu mergea. Pana la urma am primit un mesaj de la Vlad in care imi spunea ca vrea sa ne vedem. Mi-am luat niste pantaloni stramti si un hanorac si am plecat. El ma astepta pe banca in parc.
-Salut Vlad! Ce mai faci?
-Salut! te asteptam.
-Deci despre ce voiai sa vorbim?
-Hai prima data sa mergem la o prajitura si apoi mai vedem.
-Bine.
Am mers la cofetarie si am mancat o tarta cu zmeura, iar Vlad un ecler. Am mai stat putin sa povestim despre fel si fel de lucruri si apoi am plecat spre centrul orasului.
-Deci Vlad, pana la urma de ce mai sunat?
-Defapt voiam sa petrec putin timp cu tine. De mult timp am asteptat sa iti spun din nou ceva, dar nu am avut curajul.
Simteam cum tensiunea imi creste. Stiam deja ce voia sa imi spuna, dar nu eram pregatita. Nu eram intr-o stare buna si acela ar fi fost cel mai greu lucru de auzit. Nu ca nu il plac pe Vlad. Il plac foarte mult, dar nu voiam sa fiu cu el in perioada asta. De fapt, nu voiam sa fiu cu nimeni.
