Pretty //Feelings talking//

capitolul 3

-Mama, nu gasesc cerealele!, strig eu din bucatarie pentru a se putea auzi pana in camera de zi, unde se afla mama vorbind la telefon.

-Ai cautat sub chiuveta, unde depozitam restul?, intreaba ea inapoi.

-Da, si mai e doar suc de mere pe jumatate plin si cateva fursecuri cu ovaz.

-Ei bine..., vine mama in bucatarie cu telefonul inca la ureche, inseamna ca nu mai avem.

Se aseaza la blat si bate rabatabil cu unghiile in lemn.

-Cum zici tu, Tony, zice ea sec.

Mintea mi se lumineaza la auzul numelui tatei. Vorbeste acum cu el?

-Vorbesti cu el?, misc eu incet din buze ca sa-i dau mamei o sansa sa-mi ghiceasca intrebarea. Cu tata?

Ea da afirmativ din cap si imi face semn spre cana ei goala si curata de pe blat.

Imi dau ochii peste cap ironic si ma intorc pentru a-i aduce cafetiera.

-Poftim, ii zic eu cat umplu pe jumatate cana.

Imi mulumeste din priviri si ia o inghititura din cafea.

-Il aduci tu, nu? A scapat deja? Dar trebuia sa mai stea inca patru luni! Cum adica i-ai platit cautiunile ca sa fie scos mai repede, esti nebun?!

Mama il bombardeaza pe tata cu intrebari frustrante, uneori strangand manerul canii mai tare intre degete.

Decid sa o las balta si sa ma pregatesc de scoala, fara a ma mai gandi la cauzele posibile ce o supara pe mama.

-Am plecat la magazin sa iau cerealele pentru proiectul de la istorie, o salut eu pe mama inainte de a inchide usa dupa mine.

Vantul rece si atmosfera seaca dau de gol venirea toamnei. Desi m-am imbracat cu un fular si o caciula, tot simt frigul pe la zonele gatului si capului.

Verific telefonul inainte de a intra in magazinul alimentar pe care il frecventez cand am nevoie de droguri, in cazul meu ciocolata si batoane dietetice.

-Buna, Ray!, salut eu casierul ce-mi raspunde doar cu o inclinare a capului.

Suvitele sale de par lung cret si verde ii cad peste frunte sub ochii sai stralucind.

Dumnezeule mare, mai tin minte anul trecut ca eram in gat dupa tipul asta, insa era doar ceva de moment. Nu a durat mai mult de o luna. Ray imbraca aceeasi pereche de sosete si cinci zile consecutiv.

-Ai cereale?, il intreb eu intrerupandu-l din mesajele cu cineva de pe ecranul telefonului sau.

-Sigur, de care vrei?

-Uhm..., ma gandesc eu trecandu-mi privirea pe toate cutiile de cereale de pe raftul de deasupra sa. De alea simple, terog. Am proiect la istorie si eu trebuie sa reprezint un tip de mancare din evul mediu, bla bla, sti tu.

Imi zambeste inainte de a scana cutia.

-Doi dolari, papusa.

Ii intind doua hartii pe tejghea.

-Oh, si doua batoane de snickers, terog.

+++

Post Malone e atat de saltaret, insa melodiile sale ma intristeaza intr-un oarecare fel. Si cand ma gandeam ca azi nimic nu o sa-mi dea o fata seaca de papusa, si-a facut el aparitia. Nu ma puteam gandi decat la femeia din versurile sale, care, din cate am inteles, l-a inselat de minim doua ori.

Si imi promit ca nu o sa fiu un asemenea monstru... Vreau sa-mi indepartez gandurile de melodie, ca sa nu imi mai bat capul cu descifrarea comportamentului unor persoane descrise in melodii.