Messages from a killer

Capitolul 14 - Am fost cuminte prea mult!

Capitolul 14 - Am fost cuminte prea mult!

"Jessica, eu te..."

Am privit mesajul afisat pe ecranul telefonului si nu stiam ce sa inteleg. Nu aveam cum sa cred ca el se refera la acel verb existential si anume "a iubi pe cineva". Nu vad cum el ar putea iubi pe cineva, adica e un psihopat. Am lasat un seen mesajului caci chiar nu stiam ce pot raspunde.

Am iesit din cada, mi-am luat pijamalele si m-am pus in pat. Afara vremea devenise foarte urata, incepuse o furtuna plina de tunete si fulgere. Casa devine asa pustie si infricosatoare in intuneric. Si, oh, ghici ce? Mai e si un criminal prin apropiere. Minunat. Incepe deja sa ma inspaimante. Mi-e dor de Emily... Faptul ca mi-am pierdut parintii m-a doborat, insa a trebuit sa raman puternica pentru ea si in final am trecut peste. Dar peste moartea ei... Nici nu stiu ce sa simt. Lacrimi nu mai am si sufletul mi-e gol... Sunt singura pe lumea asta. Inca o persoana in plus, fara niciun rost.

Aproape ca adorm cand primesc un mesaj. Sper ca nu e psihopatul... Aparent, e seful barului.

"Jessica, am nevoie de prezenta ta la spectacolul din seara asta. Brittney s-a imbolnavit. Sper ca pot conta pe tine."

Nu am incotro... Pe aceasta vreme minunata trebuie sa conduc pana la marginea unei paduri. Si exact asta fac. Din fericire drumul a parut mai putin infricosator decat in alte dati. Intru in bar, aparent o ignor pe Hanna caci nu mai am nevoie de teoriile ei cum ca "criminalul e indragostit de mine", iar apoi intru in cabina. Inainte sa ma pregatesc pentru show, il sun pe doctorul care se ocupa de Andres.

-"Domnule Roberts? Sunt Jessica, cum este starea lui Andres?" intreb ingrijorata si deja epuizata de cosmarul acesta.

-"Andres este stabil, din pacate cu mana lipsa... Este devastat din aceasta cauza, dar cu timpul o sa se impace cu ideea."

-"Ahm... A mentionat ceva despre accident?"

-"Sincer, da. A tot repetat faptul ca a fost un tip cu ochii verzi, iar alte detalii ii sunt vagi, deoarece a fost lovit in cap, iar memoria lui are probleme in clipa aceasta. Ah, si a mentionat ceva de o suvita satena."

De ce aceasta descriere ma duce cu gandul la Jake? Ma omoara gandul ca el poate fi criminalul...

-"M-Multumesc pentru informatii..."

-"Domnisoara, daca a fost un atac, acesta ar trebui imediat raportat unui politist."

-"Ma voi ocupa eu de acest lucru. O seara buna."

Inchid, iar apoi ma adresez "dragului" meu urmaritor.

"Spune-mi, te rog, ca nu esti Jake. Nu mai am nervi sa stau cu intrebarea asta."

"Nu sunt Jake."

"Nu spune asta doar pentru ca e ceea ce vreau eu sa aud."

"O spun pentru ca e adevarul."

"Atunci de ce sper intr-un fel sa minti?"

"Pentru ca nu poti accepta ca nu stii cine sunt. Stiu ca vrei cu disperare sa stii asta."

"Atunci spune-mi."

"Nu esti pregatita."

Citesc ultimul mesaj si imi scapa un "arghh" printre buze. Incep sa ma pregatesc pentru show. Aceeasi tinuta provocatoare cu latex si detaliile de dantela imi scot in evidenta trupul. Poate ca pe scena ma voi putea detașa de toate problemele mele. Inainte sa imi iau palaria si bastonul ca si accesorii, telefonul meu bâzâie.

"Jess, vor fi multi bărbați pe scena. Nu te urca."

"Pai? Esti gelos?"

"Stii foarte bine ca urasc sa te impart cu cineva. Chiar si doar vizual."

"Se pare ca tu nu esti cel pregatit aici. Te rog frumos sa ma lasi in pace. Nu mai vreau sa aud nimic de tine. Oricum nu mai ai ce sa imi iei."

Las telefonul in cabina si ies pe scena cu incredere si cu miscari cat mai provocatoare. Melodia incepe si eu ma descurc tot mai bine.

~In acest timp, in cabina se aprinde telefonul Jessicăi cu o gramada de mesaje printre care ultimul spune:

"Am fost cuminte prea mult!"~

Un bărbat din public mi-a atras atentia si era chiar superb. Nu parea deloc a fi acel tip de batran bogat sau virgin refuzat de fete care sunt originali pe aici. Parea cu adevarat ca are toate calitatile posibile. Acesta a venit mai aproape de scena si m-am dus si eu catre margine, parând ca dansez pentru acesta. Totusi.. 5 minute mai tarziu, un reflector urias cade pe acesta, cumva rupându-i capul. Toti au inceput sa tipe, inclusiv eu. Iar cadavrul era intins pe jos intr-o balta uriasa de sange. E mana lui, stiu asta. Si il urasc enorm de tare ca omoara oameni. Il urasc.

~Nu e editat, sorry pentru greseli~