Messages from a killer

Capitolul 9 - Nu ma provoca.

Capitolul 9 - Nu ma provoca.

OMFG. Baiatul asta stie sa faca o fata sa ajunga in al noualea cer. Modul in care te saruta, te atinge, geme. Ugh. Doar gandul ca m-a facut a lui, ma face sa ma cutremur. Sper doar ca nu am fost doar o adventura pentru el.

Inmormantarea s-a terminat repede. Am plans pana am simtit ca lesin. Imaginea surorii mele care se afla in sicriu m-a infiorat. Nu pot sa cred ca destinul a fost asa dur cu ea. Nu facuse nimic, nimanui. Dar din cauza greselilor mele, ea a platit.

De aceasta data, seful vrea ca eu sa dansez singura. Cica asa a cerut un client. Melodia e lenta, ceea ce ma provoaca sa dansez lasciv. Ca accesori aveam un baston si un scaun. Dupa ce dansul a fost gata, m-am grabit spre cabina. M-am schimbat intr-o rochie inflorata, cu o geaca de blugi peste si m-am incaltat cu niste converse. Alerg repede in sala principala, cautandu-l pe Jake. Nici urma de el. Clar.. Am fost doar o adventura.. Sau poate criminalul ala nenorocit i-a facut ceva.

Trec pe langa niste scari care ma infioara. Ma uit in sus, parca auzind niste rasete ca ale unui om nebun. Inghit in sec, gandindu-ma ce sa fac. Inainte ca decizia mea sa fie luata, un mesaj isi anunta sosirea.

"Urca!"

"Ce i-ai facut lui Jake?"

"Urca si vei afla."

"Si daca e o capcana?"

"Asta zici tu ca e o capcana?"

Incerc sa raspund, dar sunt intrerupta, caci sunt sunata. Apelul este video, deci puteam vedea persoana din spatele necunoscutului. Dar n-a fost asa. Era Jake stand legat de un scaun. La gura avea o bucata de material, legata strans. Se zbatea, mormaind ceva, dar se opreste automat cand se uita spre camera. Eu priveam totul socata si infioarata. Ochii mei erau mult mai mari, privirea incruntata, iar gura intre-deschisa. O umbra ii da fasia de material jos de la gura, apoi dispare.

-"Jess, nu urca, nu te risca." tipa Jake, inca zbatandu-se.

-"Nu, Jake. Macar pe tine sa te salvez." incep sa vars cateva lacrimi.

-"Nu merit. Vreau sa sti ca te cunosc de mult mai mult timp. Stiu totul despre tine, dar abia aseara am avut curaj sa iti vorbesc." respira scadant, dar nu stiu de ce.

-"Jake, chiar daca te stiu de cateva ore, m-ai facut sa simt ceva minunat, de nedescris." plang in continuare.

-"Spune-o!" aud o voce ragusita.

-"Ce sa spun?" intreb vocea tremurandu-mi.

-"Spune-o!" aceeasi voce ma indeamna.

-"Sa spun ce?'" tip exasperata.

-"Te iubesc, Jess." spune Jake, avand ochii inlacrimati.

-"Si eu te iubesc. Jake." tip, plangand.

Asta trebuia sa spun. Apelul se incheie, ramanand doar mesajul 'Urca.'. Incep sa tip, lovind peretele. Nu e corect. Omoara tot ce iubesc mai mult.

Decid totusi sa urc. Poate il mai pot salva, poate il pot prinde pe criminal.

"Foarte bine, Jess."

"Nu ii fa nimic. Il iubesc."

"Esti a mea."

"Nu sunt a ta. Sunt a lui si asa va fi mereu."

"Nu ma provoca."

Ajung pe acoperisul cladiri, uitandu-ma in toate directiile. Nu vedeam nimic, decat cladirile inalte si luminate. Vantul adia destul de tare, miscandu-mi suvitele parului in toate directile. Imi era putin frig, dar acum eram concentrata pe gasirea lui Jake. In orice directie ma uit, nu il vad. Intr-un final raspund la mesaj.

"Cu ce sa te provoc?"

Dupa ce apare 'seen' la mesaj, gura mea este astupata de doua maini imbracate in manusi de piele negre. Incerc sa tip si sa ma zbat, dar in zadar.

-"Acum vei fi doar a mea." sopteste o vocea extrem de ragusita.

Imediat ce aud aceste cuvinte, adorm. Am invat un lucru. 'Nu trebuie sa ai incredere in criminali.'