Messages from a killer

Capitolul 11 - Simte-ma!

Capitolul 11 - Simte-ma!

O durere imensa de cap isi face simtita prezenta, provocandu-ma sa ma trezesc. Am dormit? Sunt acasa? Cum am ajuns aici? Ultima mea amintire este intrebarea criminalului. 'Il vrei mort?'. Oh, Doamne, Jake. Ma ridic repede din pat, desi ameteala ma cam impiedica. Doresc sa fac cativa pasi, dar genunchii mei cedeaza, fortandu-ma sa ma sprijin de marginea patului. Scot un geamat de durere, ducandu-mi mana la cap.

-"La naiba. Nu imi pot aminti ce s-a intamplat dupa acea intrebare." soptesc, incercand sa ma calmez.

Telefonul vibreaza pe noptiera, sunetul acestuia incomodandu-ma. Ma uit la ecran, analizandu-l pret de cateva secunde, dupa care il deblochez.

'Jake te-a salvat.'

'Ce?'

'Doar intreaba-l. Trebuie sa iti transmita si un mesaj din partea mea, care suna mult mai bine spus decat scris.'

Imi ridic privirea din telefon, iar in tocul usii era Jake care ma privea ingrijorat.

-"Jake.." spun usor.

-"Stiu totul, Jess." vine acesta spre mine.

-"Chiar imi pare rau. Desi stiam cat de periculos e, nu l-am ascultat si te-am bagat in chestia asta." incep.

-"Stai linistita." ma calmeaza, lasandu-se pe vine. "Vom trece impreuna peste asta. Nu te voi lasa singura. Cu siguranta nu acum." ma mangaie usor pe genunchi.

Desi stie cate riscuri isi asuma, el chiar.. Chiar trece peste ele. Ma iubeste, vrea sa ma protejeze. Nu am simtit asta niciodata, pentru nimeni, dar Jake ma face sa uit de tot si sa stiu ca orice s-ar intampla el va fi farama mea de fericire.

-"Iti multumesc, Jake." zambesc, il sarut repede pe buze, apoi il imbratisez strans. "Ahm..Jake?" intreb.

-"Da?" se desprinde din imbratisare.

-"Criminalul mi-a spus ca ai un mesaj pentru mine.." imi amintesc, fiind curioasa.

-"Ah, da." se intristeaza usor. "A spus ca: El are intotdeauna puterea de a-ti face rau. Dar nu ar face-o niciodata. Nu poate."

Raman usor socata, nestiind ce sa spun. Totul e prea mult pentru mine.

-"Te iubeste." continua Jake.

Cand realizez ce zice, ma ridic de pe pat, plimbandu-ma stresata prin camera. Respiratia mea era tot mai scadanta.

-"E un criminal psihopat." tip, lacrimile evadand.

-"Stiu. Nu am spus te voi preda lui sau ca voi renunta la tine, Jess." ma cuprinde din nou intr-o imbratisare, eu lasand cateva lacrimi pe camasa acestuia.

-"Cum am scapat de acolo?" suspin.

-"Tu erai legata la ochi, iar cand mie mi-a dat drumul, disparuse. Te-am dezlegat, dar.. erai adormita, lesinata.. nici eu nu stiu." ma mangaie pe spate.

***

Jake a plecat. Iar eu? Eu stau si privesc pe geam. In doua zile am aflat ca, criminalul mi-a ucis intreaga familie si ca.. ma iubeste, in felul lui, dar o face.

-"Cum poti iubi o persoana daca ii faci rau?" spun inca privind pe fereastra.

Un mesaj isi anunta sosirea, luand telefonul din buzunarul pantalonilor.

'Cu inima.'

'Ai asa ceva?'

'Una neagra, rece si dura. Dar crede-ma ca exista un colt rosu, cald si moale. Aceea esti tu.'

'Daca imi spui cuvinte frumoase, nu voi uita faptul ca mi-ai ucis familia.'

'Fuck, Jessica, eu incerc sa ma schimb. Tu nu ma ajuti nici macar un pic.'

'Un psihopat ramane un psihopat.'

'Iar Jessica ramane Jessica pana la moarte.'

'Sti ceva..'

'Stiu multe.'

'Lasa-ma sa continui.'

'Sunt curios..'

'Omoara-ma dracu' odata si arunca-mi cadavrul pe malul marii. Sunt satula de cruzimea ta, de bipolaritatea ta, de egoismul tau si de felul tau de a "iubi".'

'Ma ranesti, Jess.'

'Tu m-ai ranit fizic si moral. Nu e suficient?'

'Te iubesc.'

'Nici eu.'

Arunc telefonul pe pat, dar raman in aceeasi pozitie. Ploaia de afara ma face sa ma simt nostalgica si singura.

-"Mi-as dori sa fi cu mine." spun, gandindu-ma la persoana pe care o iubesc cel mai mult.

Cineva isi aseaza mainile pe talia mea, strecurandu-si-le la un moment dat sub tricoul meu. Mainele sale erau reci, iar corpul meu fierbinte, combinatia facandu-ma sa tremur. Isi lipeste corpul de al meu, suflandu-mi in ceafa.

-"Simte-ma!" sopteste.