Messages from a killer

Capitolul 6 - Nu ma parasi. (Conversatie - 1)

Capitolul 6 - Nu ma parasi. (Conversatie - 1)

Nu imi vine sa cred ce a facut. E un nemernic, un bolnav, psihopat, scapat de la un spital. Si eu care credeam ca el simte ceva pentru mine si ca imi vrea binele. Acum eu consider ca, gandeam ca o proasta inocenta. Dupa atatea experiente neplacute nu am invatat nimic. De ce a trebuit sa ii raspund la primul mesaj?! De ce? De ce Doamne nu mai bine ma lasai sa fiu violata? Mai bine ma lovea masina. Macar nu sufeream atat de tare, iar sora mea ar fi trait. Oh, Doamne. Ma simt asa vinovata. A murit din cauza mea, doar a mea.

Stateam pe jos, sprijinita de pat, uitandu-ma la reflexia mea in oglinda. Din cauza ca plangeam imaginea nu era foarte clara. Ma jucam cu telefonul meu si al lui Emily. Se pare ca si ea primise un mesaj de la un anonim. Poate a incercat prima oara cu ea si nu i-a mers.. Emily nu va mai avea nevoie de telefon.. Il strang bine in mana, apoi il arunc in oglinda, ea spargandu-se in mii si mii de bucatele.

Ma intind pe burta si iau un ciob in mana. Ma uit atenta la el, apoi il asez pe incheietura mea. Nu imi merit rolul pe acest pamant daca eu cauzez crimelele. Cand sa ma tai, cand credeam ca am suficient curaj, bazaitul telefonului ma opreste, provocandu-ma sa ma uit la mesaj.

"Nu o face, Jessica."

"De ce nu as face-o? Mi-ai ucis sora, nemernicule. Numai am pe nimeni."

"Nu ma parasi. Ma ai pe mine."

"Exact. Am un psihopat criminal care ma urmareste, e imbracat in negru, nu isi arata fata si mai si ucide daca gresesc. Intelege, omule! Nu sunt perfecta si nici nu pot fi. Oamenii nu sunt perfecti."

"TACI! Tu esti perfecta. Esti perfecta si nimeni nu poate schimba asta."

"Ok, atunci daca nu voi mai fi perfecta, poate ma vei lasa in pace."

Imi pun ciobul pe incheietura si apas tare, uitandu-ma in acelasi timp la noul mesaj primit.

"Vin acolo! Nu face vreo prostie!"

Ce?! Vine aici!? Daca imi va face ceva? Fara sa imi dau seama, ciobul s-a umplut de sange, la fel si mainile mele. Doare al dracului de tare. Dar daca numai asa pot scapa de el.. Dupa cateva minute, in camera intra un barbat solid imbracat tot in negru. Doar narile si ochii nu ii erau acoperiti. El e criminalul. Ma trag tot mai in spate, indepartandu-ma de el.

-"Nu iti fie frica de mine." sopteste, parand ca incearca sa isi schimbe vocea.

-"Lasa-ma in pace." tip.

Ma prinde de mana ranita in timp ce se lasa pe vine. Scoate din buzunar un bandaj, vata si o solutie. Pune solutia pe vata si tamponeaza usor rana facuta de mine. Scrancesc, strangand din ochi.

-"Scuze." spune uitandu-se la mine.

E ciudat cum un ciudat intra in camera mea iar eu cu o singura privire pe care ochii mei le-o acorda ochilor sai, incep sa simt fluturi in stomac. Ochii sai caprui spre negru ma fac sa ma topesc. Dupa ce imi bandajeaza mana cu grija, o saruta prin materialul negru, apoi se uita la mine, facandu-mi cu ochiul.

Apoi se ridica si pleaca.

Numai puteam spune nimic. Eram speriata. Ma uitam la usa pe care el a iesit. Singurul lucru care m-a scos din transa a fost bipaitul telefonului. Il iau si verific.

"Imi place noua ta privire. Ai ochii mult mai frumosi de aproape."

"La ce te referi cu noua privire? Si.. Mersi. Cred.."

"Imi place cand ma privesti cu iubire."

L-am privit cu iubire?

"Cred ca ai gresit. Trebuia sa fie ura sau frica."

"Jess, am invatat sa citesc sentimentele oamenilor din ochii lor."

"Si tu ai ochi frumosi."

Schimba subiectul,Jessica. Nu ii da mai multe indicii despre ce simti.

"Mersi, dar numai schimba subiectul!"

"Nu il schimb."

"Ma iubesti?"

"Daca as sti cine esti, ti-as raspunde."

"Atunci.."

"Pacat."

"Lasa-ma sa termin, Jess."

Am asteptat urmatorul mesaj.

"Ai accepta sa ne intalnim?"

Soc, soc, soc :)) Oare se vor intalni? :>>