Royals

5."Domnule Royals."

Luni, îmbrăcată într-o rochie neagră, lungă aproape până în pământ și cu dresuri negre pe dedesubt, am coborât anxioasă din mașina mea, condusă în acest caz de șoferul tatei. Încă nu aveam încredere în mine încât să ocup locul șoferului. Dimineața, sunetul alarmei mă aruncase în mijlocul pregătirilor pentru o zi aparent normală, asta până când am realizat că lucrurile stăteau foarte diferit față de cum stătuseră cu doar o săptămână înainte. Totuși, decisesem să mă prezint la stagiatură.

Odată ajunsă în cadrul incintei clădirii deținute de Derek Froman, am luat liftul până la etajul 9, unde se afla biroul lui. Îmi trimisese personal mesaj cu o zi înainte să mă prezint devreme la el în birou. 

Afacerea lui consta în mare parte în distribuția clădirilor luxoase de pe malul oceanului cumpărătorilor, pe care le achiziționa și le vindea după bunul plac. Ca să nu stau închisă într-unul dintre birourile lui, domnul Froman mi-a încredințat prezentarea vilei vecine reședinței familiei mele, acordându-mi fără cuvinte posibilitatea de a pleca acasă de îndată ce mi-aș fi dorit. 

Am acceptat bucuroasă și în scurt timp mă aflam din nou în mașina mea, îndreptându-mă spre vila menționată.

De-a lungul vieții mele casa respectivă avusese doar doi propritari, primul dintre ei fiind unchiul meu, fratele mamei. Acesta plecase cu puțin timp după moartea ei și vânduse clădirea imediat. Următorul proprietar fusese o femeie mulatră, ce cumpărase vila la pachet cu bucata ei de plajă când eu aveam în jur de treisprezece ani. Nu locuise niciodată acolo, dar refuza cu vehemență să renunțe la clădirea impunătoare. 

Urcând treptele de marmură spre etajul inferior, mă întrebam ce o făcuse să o vândă. 

-O să se liciteze pentru locul ăsta? am întrebat-o pe Siera, una dintre angajatele lui Froman.

-Nu, avem un singur client interesat. 

Am privit-o ciudat, căutându-mi în geantă ochelarii de soare.

-Cam neobișnuit, am comentat, așezându-mi accesoriul pe păr.

-Din câte am înțeles, prețul oferit de el taie rostul oricărei licitații. 

-Chiar dacă își dorește locul ăsta atât de mult, părerea mea e că tot ar fi salvat mulți bani participând la o licitație.

Siera a ridicat din umeri, apoi a privit spațiul mare, luxuriant. A oftat visătoare, analizând peretele de piatră din camera de zi, apoi s-a îndreptat spre cel din sticlă cu deschidere la ocean. Majoritatea clădirilor de aici aveau așa ceva.

-Poate o să-i atrag atenția și o să am și eu vreo șansă cu un bilionar.

Nu mi-am putut abține un zâmbet mic, dar odată cu el am simțit și o ciupitură în suflet. Am început să-mi învârt nervoasă inelul cu diamant pe inelar, aproape hotărâtă să îl scot, dar l-am lăsat la locul lui de drept. Pierdută sau nu, iubirea lui Kian mi-a aparținut în totalitate mie. 

Am auzit ecoul pașilor pe marmura de la intrare și mi-am așezat grăbită ochelarii pe ochi, refuzând să dezvălui roșeața ochilor mei și altor persoane. Știam că lipsa mea de viață și hainele negre aveau să nască idei despre starea mea emoțională, dar nu-mi păsa. Aveam nevoie de o distragere, și cel mai probabil un cumpărător mofturos și bogat îmi putea oferi doza de bătăi de cap pe ziua de azi, astfel încât orice altă grijă să fie oarecum diminuată.

-Bună ziua, domnilor, a salutat zâmbind Siera, îmbrăcată în ținuta ei office, pășind entuziasmată pe tocurile înalte. 

Cei doi bărbați au privit-o curioși, dar oarecum neimpresionați. Nu așteptam un singur client? Nu știam că își va aduce cu el un consultator. Siera și-a început discursul și turul vilei, invitându-i pe cei doi să o urmeze. În ciuda dorinței mele de a mă afla aici, nu prea mă simțeam în stare să vorbesc cu doi necunoscuți, așa că am urmat-o în liniște pe Siera, ascultându-i și eu prezentarea. În toată stagiatura mea fusesem doar de două ori la locul vânzării unei clădiri, și atunci privisem cum se desfășurau licitațiile destul de pașnic.