Dragă jurnalule

Inceputul adolescentei

Draga jurnalule,

De aici o sa urmeze povesti extrem de lungi, detaliate penru simplul motiv ca in viata asta s-au intamplat multe lucruri si o sa incerc sa le pun pe toate aici ( in cazul in care le uit, o sa le adaug ulterior). Macar daca fac tot jurnalul asta, sa se merite citit in viitor de cineva.

Dupa ce-am incheiat tot ce aveam cu Arthur, normal cu ajutorul lui Bastet care m-a obligat sa-i sterg numarul si sa-l blochez, si sa sterg orice mesaj sau poza mai aveam cu el, doar ca sa se asigure ca nu o sa ma apuce iar dorul sau gandul sa ma intorc la el, viata a inceput sa-si revina la cursul normal. Nu zic ca a fost usor, eram devastata, inclusiv tata era gata sa intre peste el in casa sa-l omoare cand a vazut cat rau imi faceam. Pana atunci, eram o fata cu o greutate normala pentru varsta mea, sanatoasa.. in timp ce sufeream dupa el, am slabit ajungand la 47 de kg, m-am imbolnavit.. a fost o intreaga nebunie si pana si in ziua de azi mai revin problemele de sanatate vechi, dar, o merit, nimeni nu ma obliga sa ma infometez. Adevarul e ca, dupa ce am crescut si m-am chinuit sa ma pun calumea pe picioare, am incercat sa inteleg de ce faceam chestiile astea, de ce consideram ca sunt o idee buna sau de ce credeam eu ca ma ajuta. Si n-am o concluzie complet logica si ok din anumite puncte de vedere, dar eram atat de distrusa incat simteam cum mi-a iesit si sufletul din corp. Cand aveam undeva la 20 de ani mi-am cunoscut o buna prietena care e cu ceva ani mai mica decat mine, si era in situatia in care am fost si eu, suferind dupa prima iubire.. vazand din exterior toata situatia si pe de-o parte fiind deja aproape adult, nu puteam sa o inteleg uneori, ma enervam pe ea cand plangea sau povestea de prostul ei, dar intr-un fel o simteam, fusesem acolo si stiam cat de nasol e si ca uneori nici macar nu-ti dadeai seama ca este neplacut pentru cei din jurul tau. Dupa 2 ani de despresii si planseste, s-a sinucis.. o sa revin la subiectul asta.

Relatia mea cu Arthur terminandu-se undeva la sfarsitul primaverii, si eu, si Bastet eram complet incantate de faptul ca vine vacanta de vara, treceam clasa a 8-a, deja ne consideram cele mai mari si mai respectate din scoala generala, era o onoare sa devii cel mai mare din scoala, nu mai era nimeni de care sa-ti fie rusine, toti te respectau (bineinteles, nu-i mare cacat, era doar in capul nostru). In orasul in care stateam pe vremea aia aveam cateva cluburi, unul de noapte plin de prostituate, camatari,persoane dubioase, unul plin de drogati care veneau sa uite de suparari si unul cu muzica rock, tineret, petreceri, evenimente.. ceva ce ne suna bine.

Imi amintesc prima oara cand am fost in acel club ca si cum s-a intamplat acum cateva minute. Vineri, final de an scolar, eu cu Bastet eram la ea. Ii da mesaj o prietena de-a ei, si ulterior o cunostinta de-a mea si o invita in clubul asta. La inceput eram mai mult ca sigure ca parintii nostrii nu o sa ne lase niciodata acolo, dar, pentru ca aveam medii bune si nu facusem nimic rau tot anul scolar, au fost de acord, surpinzator. Pana in ziua de azi in intreb pe tata de ce m-a lasat atunci acolo si singurul raspuns pe care l-am primit vreodata a fost "O sa intelegi la un moment dat cand esti parinte". Din fericire, nu sunt si nici nu o sa fiu curand. Ne-am pregatit, ne-am super aranjat in capul nostru si din punctul nostru de vedere, Bastet si-a luat niste colanti ( ca sa clarific, ea nu este si nu a fost niciodata curva, prostituata sau orice sinonim de genul asta, doar ca crescand din ce in ce mai mult, a devenit dependenta de atentia oamenilor, poate suna urat daca te gandesti din exterior, dar voia sa fie privita si admirata si nu gresea, mereu a avut un corp frumos ), un maieu, sau ceva in genul asta, s-a machiat putin si decent si si-a prins parul iar cat despre mine, eu am fost cu imbracamintea cu care credeam ca-mi sta cel mai bine: blugi negri si un tricou cu ceva trupa, nu mai pot sa tin minte asta, e treaba de multi ani pana la urma si nici nu a fost vreodata un detaliu atat de important pentru mine. In fata blocului ne-au asteptat prietena ei cu un grup pe care nu-l cunosc nici in ziua de azi. Drumul pana la club era relativ lung, stateam in partea cealalta a orasului dar aveam noroc ca nu era mare, puteai strabate orasul de la un capat pana la celalalt in aproximativ 2 ore jumatate, chiar mai putin. Cand am ajuns la o distanta destul de mica, deja vedeam zeci de oameni stand pe scari si pe la masele de afara, fumand, razand, band o bere, socalizand fiecare in felul sau. Necunoscand oamenii care erau acolo, am ramas mereu langa Bastet. Seara a decurs bine, am dansat, ceea ce nu fac foarte des dar locul mi-a dat o stare foarte buna si un chef de viata. Am cunoscut cateva persoane care mi-au parut ok, nu mi-a placut niciodata sa vorbesc cu oameni dubiosi sau care pareau periculosi, asa am fost crescuta, si pe atunci respectam asta cu strictete. Persoanele cu care sunt prietena si acum si cu care m-am inteles bine de la inceput au fost: Max, Vladimir si Tay( o sa vina povesti si cu ei). Ca sa ma explic i mare parte si ca sa-i "prezint" si pe ei: Max: e un baiat mic de inaltime, in jur de 1.60 si grasut pentru statura lui, cu par lung pana la solduri, barba relativ mare si niste ochi verzi superbi. A fost mereu persoana aia la care puteai apela pentru o problema sau pentru orice motiv care exista, mereu incerca sa dea cele mai bune sfaturi si mereu incerca sa ofere iubire oamenilor; Vladimir: era un drogat. Inalt, bine facut, cu par scurt si aranjat mereu, cu putin par facial si cu niste ochi vesnic rosii. Parea o persoana cu care nu aveai ce sa discuti sau cineva de care te fereai dar, aparentele au inselat, e o persoana foarte intelingenta si calma, doar ca avea viciul asta. A fost singurul om la care n-am tinut cont de asta niciodata pentru ca ne intelegeam mult prea bine; Tay: era genul ala de baiat care iti rupea cateva coaste doar cu privirea, din exterior arata ca ultimul camatar violator, dar cu mine mereu s-a comportat frumos. Era de inaltimea mea, bine facut, cu niste ochi caprui inchis si cu barba, chel. Mereu m-a protejat, mereu mi-a dat sfaturi. Dupa cum am spus, desii nu imi placea sa vorbesc cu dubiosi, ei au fost singurele persoane pe care le-an tinut langa mine si aveau " defecte ". O sa spun o mica poveste cum i-am cunoscut pe toti 3 in seara respectiva: Eran afara in fata clubului, fumam, Vladimir vine spre mine cu cel mai tampit zambet pe fata, se aseaza langa mine fara sa imi ofere vreo explicatie, isi aprinde un joint, si mi-l da si mie " Poftim, te-am vazut singura aici si am crezut ca ai nevoie de o schimbare de stare. Apropo, pe mine ma cheama Vladimir ". Atunci nu aveam vreo treaba cu drogurile, asa ca l-am refuzat politicos, m-am prezentat si am inceput sa schimbam cateva cuvinte.. bine, am vorbit vreo ora, povestind amintiri si cunoscandu-ne mai bine. Apoi a aparut in peisaj Max. Primele lui cuvinte au fost: " Te-am cautat in tot clubul, credeam ca iar ai adormit prin boscheti, anunta si tu inainte sa dispari ca magicienii in spectacole, drogat anonim ". Am ras, nu stiu de ce mi s-a parut atat de amuzant. Am facut cunostinta si cu el, am vorbit putin pana cand a venit si Tay. Cand l-am vazut prima data mi-a fost frica de el, parea fioros si neprietenos. " Dragii mei, daca vreodata aveti de gand sa ma mai lasati sa dansez pe muzica arabeasca singur in clubul asta, ma duc si imi dau foc in fata primariei ". Fiecare are un caracter foarte unicat si greu de inteles la inceput, dar depinde de oameni ce sanse le ofera. Mie mi-au placur, erau amuzanti si puteam sa vorbesc orice cu ei, au trecut atatia ani si inca suntem prieteni buni, ne vedem destul de des, ne spunem problemele. Nu spun ca e ok sa te bagi in seama cu toata lumea, dar de obicei oamenii vazuti urat de societate sunt cei mai buni oameni. Oricum, seara aia a trecut mult prea repede, si undeva pe la ora 3- 3 si ceva, era cazul sa mergem spre casa. Ne-au condus aceeasi oameni care ne-au si luat de acasa, dar inainte sa ne terminam ziua, am mai mers sus pe acoperis sa fumam o tigara.
Bastet: " Cred ca incepem destul de bine vara asta. "
Nu aveam nimic de obiectat, totul era perfect.
Atat am pentru tine astazi