Războiul pasiunilor

Capitolul 21

        Las telefonul să alunece în geantă și îmi ridic privirea spre el, însă fața sa încruntată, îmi dă de înțeles că ceva nu e în regulă.

   — Mâine trebuie neapărat să fiu prezent la ședința cu investitorii străini! tonul cu care îmi vorbește îmi dă de înțeles că nu e deloc încântat de acest lucru, mai ales că eram pe punctul de a pleca pentru câteva zile.

   — E în regulă, ne vom întoarce și mâine vei putea fi prezent la ședință.

        Îmi așez palma pe brațul său și mi-o plimb lent pentru a-l liniști și a-l face să înțeleagă că  nu mă deranjează deloc schimbarea aceasta de planuri. Mă trage mai aproape de el, răsuflarea sa mi se lovește de față, iar respirația mi se accelerează din cauza mișcării bruște.

   — Ședința e mâine, ceea ce înseamnă că avem timp suficient pentru o mică plimbare! Îmi șoptește suav, frecându-și tâmpla de a mea, iar  vocea sa are efectul ploii reci pe pielea mea.

   — Unde o să mergem? îl întreb șoptit

   — O să vezi imediat ce ajungem.

        Îmi spune evaziv și  zâmbindu-mi dulce. Dau să mă îndepărtez de el, însă ochii lui nu mă lasă să fac nici o mișcare. Îi simt privirea cum îmi mângâie buzele, acestea deschizându-se puțin, într-o invitație mută, ca pe neașteptate să simt o mușcătură scurtă și rapidă pe nas. Uluită, mă retrag de lângă el și îmi ating locul vătămat, pentru a mă asigura că totul a fost real, iar cel de lângă mine chiar m-a mușcat.

   — Tu ești nebun? doar pentru o singură secundă îl văd cum încearcă să fie serios, dar eșuează lamentabil și izbucnește într-un râs zgomotos.

   — O să plătești pentru asta! îi văd amuzamentul din ochii și datorită frustrării îmi strâng palmele în pumni.

   — Abia aștept, nu plec nicăieri, așa că poți să încep când vrei.

        Văzând că el se distrează pe seama mea, răsuflu adânc pentru a scăpa de nervi și mă fac comodă în scaun, fără a mai scoate o vorbă. Cu coada ochiului îl surprind cum rânjește, privindu-mă cu o sprânceană ridicată, și simt cum temperatura din corp îmi crește brusc. Oare de ce trebuie să fie un nenorocit atât de atrăgător, care mă face să mă întreb de multe ori, ce e în neregulă cu mine în prezența sa, și cum poate să mă facă să trec de la o extremă la alta.

        Nu durează mai mult de o oră și simt cum mașina se oprește, iar Aiden scapă de centură și își întoarce capul spre mine.

   — Am ajuns? încuviințează, însă datorită faptului că afară este deja întuneric, nu disting nimic prin geamul mașinii.

        Coboară din mașină, și vine pe partea mea, pentru a mă ajuta să ies. De cum pășesc afară sunt izbită de un aer rece și puternic, ceea ce mă duce cu gândul că ne aflăm pe plajă.

   — Suntem aproape de mare? îl întreb entuziasmată, iar zâmbetul de pe chipul său îmi spune totul.

        Mâna lui se strecoară încet între a mea și îmi potrivesc pasul cu al său, imediat ce se pune în mișcare. Nu mergem foarte mult și deja simt nisipul sub picioarele mele, iar valurile se aud ca un ecou în urechile mele. Totul este atât de liniștit, frumos, iar faptul că sunt cu el face ca totul să fie perfect.

   — Îți place?mâna lui începe să se plimbe peste suprafața rece a obrazului meu, încălzind-o și lăsând dâre fierbinți în urma sa.

   — E superb, mulțumesc. Ești minunat, îi șoptesc, afundându-mi capul în pieptul său,  și imediat  îi simt brațele cum se strâng în jurul meu.

        Încet îmi întorc privirea spre mare, bucurându-mă de acest peisaj superb, liniștitor, dar mai ales romantic. Aiden se poziționează în spatele meu, strecurându-și mâinile în jurul taliei mele, iar capul și-l sprijină între porțiunea dntre gât şi umăr.

   — Mereu am trăit cu gândul că nu voi reuși să mă atașez de nici o femeie, iar cele petrecute cu Carolina mi-a întărit convingerea, însă fiecare decizie sau pas făcut m-au adus mai aproape de tine. Tot ce s-a întâmplat a fost ca să te cunosc pe tine, de parcă destinul nu se lupta ca să ne aducă mai aproape, ci ca să îmi deschidă mie ochii. Dacă ai impresia că nu te știam dinainte să te cunosc, te înșeli. Te-am cunoscut prin ochii și vorbele lui Ryan, fiecare gest, privire și gând îmi erau familiare, singurul lucru care îmi era necunoscut era chipul tău, însă în clipa în care te-am văzut pentru prima dată, am realizat că Ryan, nu mi-a dezvăluit nici un sfert din ceea ce ești. Tu mi-ai zguduit din temelii orice urmă de îndoială, orice frică. 

        Declarația sa m-a, lăsat fără cuvinte. Știu că nu se așteptă să îi spun ceva, și că a făcut-o fiindcă a simțit, însă emoțiile din piept, mă fac să simt furnicături  în tot corpul.

        Mă întorc spre el, căutându-i gura și lipindu-mi buzele de ale lui cu fervoare. Gurile noastre încep un dans lent, iar brațele sale i se strâng mai mult în jurul meu, aducându-ne  și mai aproape și zdrobindu-mi sânii de pieptul lui. Îmi mușcă buza de jos ușor, tratând-o la fel și pe cea de sus. Plăcerea explodează în mine, sunt amețită de parfumul său, iar un tremur pune stăpânire pe mine, și nu îmi dau seama dacă e din cauza lipsei de aer sau a faptului că îmi doresc mai mult. Mâinile sale se plimbă energic peste trupul meu, lăsând în urmă dâre fierbinți, acelaşi tratament aplicându-i şi eu corpului său.

   — Nu știu cât mă mai pot abține când mă atingi așa! îmi spune cu respirația alertă și ochii înflăcărați.

        Rămânem așa pentru câteva minte, încercând să stingem focul ce s-a iscat între noi, însă nimic nu cred că poate opri ceea ce s-a dezlănțuit în urmă cu puțin timp. Aiden își împletește degetele cu ale mele, nu înainte de a-mi așeza o șuviță de păr după ureche.

   — Mai bine ne-am întoarce.

        Vocea îi sună disperată, ba chiar chinuită, la fel îi este și privirea, iar gândul că și eu arăt la fel mă face să îmi simt obrajii în flăcări. În ochii amândurora străluceşte aceeaşi dorință mută, iar zâmbetul cuceritor pe care mi-l arată mă face să mă topesc.