WHY AM I ALONE?

16

ㅡ

       Blondul și-a închis repede telefon și și-a îmbrăcat din nou geaca de piele pentru a ieși, însă înainte să deschidă așa aude un mic mieunat, venind de la pisoiul pe care îl găsise acum ceva vreme.

      "Off, trebuie să mă duc să-ți mai iau de mâncare..." spune acesta, luând pisoiul în brațe, uitându-se atent în ochii săi. Felina iși pune lăbuța pe nasul lui Jimin, ca apoi să înceapă iar să miaune, făcându-l pe acesta să chicotească.

      "Mă întorc cât de repede pot, promit." îi spune acesta motanului, după îi sărută uâor capul și îl lasă pe podea.

      După ce a închis ușa camerei din cămin, și-a scos rapid telefon și a sunat un taxi, pentru a ajunge cât de repede poate la Jungkook. Nu voia ca fratele său mai mare să fie îngrijorat, mai ales în starea în care este acum, și voia să știe ce e cu Jungkook, totul părea în regulă acum câteva ore.

      Ce s-a întâmplat între Jungkook și Taehyung?

      Imediat cum a ieșit din clădire, a găsit mașina care îl aștepta, iar el s-a urcat în față lângă șofer, spunându-i adresa unde dorea să ajungă.

      Și-a deschis iar telefonul, amintindu-și că avea mai multe mesaje pe Snapchat, unul fiind și de la Yoongi, însă în ochi i-a sărit conversația cu Hoseok, așa că acesta a deschis-o.

ㅡ

yourhoe

YOURHOE
știu că poate mă urăști
și așa
dar eu încă țin la tine
și vreau măcar un prieten să mă vezi...

EU
hoseok...

YOURHOE
nu trebuie acum
pot aștepta...
vreau doar să te întreb ceva

EU
ce e?

YOURHOE
îți place de yoongi?

EU
nu

ㅡ

      "Mulțumesc frumos!" spune acesta, plătindu-i taximetristului drumul, apoi coborând rapid din mașină.

      Cu pași rapizi a urcat scările pâna la etajul cinci, unde era apartamentul lui și al lui Jungkook.

      "Jungkook-ah! Deschide!" strigă de la ușă acesta, bătând încontinuu, însă Jungkook nu dădea nici măcar un semn.

      "Jungkook-ah!" țipă acesta și mai tare, începând să bată și mai tare la ușă, până când a auzit pașii șatenului.

      Ușa s-a deschis ușor, Jimin deja auzind mici plânsete de la acesta. Jungkook era doar într-un hanorac negru iar părul său era dezordonat iar ochii lui erau roșii de la plâns. Jimin a simțit cum i s-a pus o piatră pe inimă când și-a văzut așa verișorul.

      "Hyung..." a șoptit Jungkook, dar a început iar să plângă. Jimin l-a dat din fața ușii și a intrat în apartament, luându-l pe cel mic în brațele sale, acesta începând să plângă și mai zgomotos.

      "Jungkookie... Ce s-a întâmplat?" a întrebat blondul, conducându-l pe cel tânăr până la canapeaua din living.

      "T-Ta-Tae-hyung... m-m... m-a lăs-lăsat..." încearcă acesta să explice, însă nu putea să se oprească din plâns. Jimin i-a luat mâna dreaptă, începând să se joace cu degetele sale pentru a încerca să-l calmeze.

      "Calmează-te... și spune-mi. Ce e cu Taehyung?"

      Jungkook își ridică privirea și se uită în ochii blondului. A mai lăsat câteva lacrimi să i se prelingă pe obrajii reci apoi a început să povestească.

      "Agh... T-Tae-hyung... m-a lăsat ca să se întâlnească... c-cu altcineva." spune acesta, Jimin văzând noi lacrimi în ochii șatenului.

      "Dar el... el nu mi-a s-spus aș-așa... a zis că a fost chemat... d-de cei de la agenție... apoi l-am văzut cu cine-cineva în altă cafenea... c-când... m-m-m-am întors acasă..."

       "Oh, Jungkookie, poate nu r ceea cㅡ"

      "S-au sărutat." a spus acedta rece, ștergându-și lacrimile cu mânecile hanoracului. Atunci Jimin chiar nu mai știa ce să spună.

      "Hyung, e-eu... eu c-chiar am crezut că mă place."

      Și așa a început din nou să plângă, iar Jimin doar l-a tras în brațele sale.

      "Știu, Kookie..."

      "De ce nu dă nimeni nici măcar un ban pe mine? De ce... mă refuză toți...?" întreabă acesta, punându-și mâinile la gura, pentru a-și oprii plânsetele, însă în zadar.

      Și Jimin a simțit cum i se rupe inima când și-a dat seama că a promis ceva, dar nu s-a ținut de cuvânt.