MBAD

1.Ceva neasteptat

Hei,primul capitol e aici si ma gandeam sa fac cateva precizari.Pentru ca este o carte in limba romana,dar actiunea este in alta tara ma gandeam sa scriu replicile in romana,ele fiind bineinteles in coreeana,iar cand vor aparea replici in romana voi pune in paranteza,ca sa fie totul usor de inteles.Dupa cum am mai zis si in prefata,numai numele personajelor si infatisarea se potrivesc,varsta si debutul lor fiind unul fictiv.Va las sa cititi si astept cu drag pareri. ^.^

”Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”-Paulo Coelho -

Toate privirile erau atintite asupra mea in fiecare moment,chiar daca trecuse o saptamana de cand ma aflu aici.Parul meu,ochii,felul in care vorbeam,gesturile,toate atrageau atentia ca un magnet,la orice miscare sau gura de aer inspirata.Ai crede ca aceste priviri vor inceta sa apara dupa cateva zile,dar am senzatia ca defapt devin din ce in ce mai focusate pe mine.Am continuat sa merg cu privirea atintita intr-un punct din departare,pe coridorul liceului,tragand de uniforma albastra in asa fel incat sa nu ma simt atat de expusa.Mica panglica in carouri ma deranja la gat,nu eram obisnuita cu astfel de uniforme si nici nu cred ca voi fi vreodata.Mi-am trecut cu mana prin par,incercand sa inaintez spre sala de clasa,fara a cauza un incident neplacut.M-am uitat stanjenita in sala de clasa,inainte de a pasi inauntru,tragand de micul rucsac dupa mine."Uite-o pe tipa din Europa","Care zicea ca e tara din care vine?Nu cred ca am auzit de ea." "Are un accent ciudat." "Nu numai accentul,ci si ea e ciudata."Astea erau unele din putinele susoteli ce imi ajungeau la urechi,dar pe care incercam sa le ignor,in fond,vor disparea,nu?Ga Eun ma astepta deja in banca,uitandu-se urat la unii dintre barfitori.Avea reputatia de tipa intepata in acest liceu,dar cu mine nu era asa.Nimeni nu statea cu ea si nu avea alti prieteni pana sa vin eu.Totul se datora din cauza ca nu voia sa fie cunoscuta asa cum este ea,dar in spatele acestor replici acide pe care le oferea si a comportamentului sau rebel,se afla doar o fata ce astepta ca cineva sa o cunoasca si sa nu se sperie de ea.I-am atras atentia cand am pasit in prima mea zi aici,pe portile liceului,uitandu-ma dezorientata in jur,facand asocieri in minte a ce semnifica fiecare cuvant de pe micul panou de afara.A fost singura care mi-a oferit ajutorul in acel moment.

"Chicoteli,fluieraturi si susoteli se auzeau de peste tot in jurul meu.Eram aratata cu degetul de unele fete,ce isi impartaseau pareri despre mine.Am incercat sa zambesc spre ei,pentru a mai scapa de aceste priviri,detensionand aerul speram eu,ei doar se uitau mai intens.Am venit in Seul dupa nenumarate rugaminti adresate parintilor si dupa nenumarate chinuri de a invata singura limba.Simteam ca ma sufoc acasa in tara,nimeni neintelegand ce simt,ce-mi place si ramanand fara prieteni care sa-mi fie alaturi.Numai oameni falsi ce iti sunt alaturi in momentele fericite,iar cand cazi ei doar pleaca.Imi petreceam marea majoritate a timpului,incercand sa inteleg limba coreeana,acasa,pe internet.Dupa o perioada destul de lunga si plina de progrese la scoala,parintii mei au acceptat cu greu sa ma trimita aici cu chirie la o casa marisoara,a unei batrane ce a fost de acord sa stau singura in ea.Le-a fost greu sa accepte ideea ca vreau sa-mi construiesc un viitor si sa-mi fac studiile aici,intr-un mediu strain,fara nimeni alaturi,dar am plecat,stiind ca nu-mi va fi usor,dar va fi mai bine decat in tara.E prima mea zi de liceu in Seul,si stiam ca nu voi trece neobservata cu parul meu blond si lung si ochii verzi care nu au trasaturi asiatice.Ma uitam la harta liceului de pe panoul mare amplasat in curte,cand vocea unei fete s-a auzit din spate.

"Voi,altceva de facut inafara de a hartui lumea cu priviri nu aveti?Valea de aici,nu auziti?"M-am intors cu fata spre directia din care se auzea vocea,dand de o fata roscata,ce mesteca dintr-o guma,stand cu mainile in buzunarele sacoului bleumarin,aruncand priviri ucigatoare spre cei din jur.Am incercat sa-i dau un zambet de multumire si a iesit mai mult un zambet de amuzament.

"Ce e asa amuzant?"M-a intrebat oarecum confuza incercand sa pastreze totusi aerul sau serios.Era frumoasa,asta este tot ce puteam gandi despre ea.Frumoasa,fiind singura ce nu se uita ciudat la mine,ca si cand infatisarea mea se incadra perfect aici.