Don't leave me

Prolog

"-Ah, ce-" Jimin s-a plâns când a simțit ceva ce îi deranja ochiul. Și-a dus o mână pe față, încercând să amelioreze durerea, dar nu reușea.

"-Hyung, lasă-mă să te ajut." Jungkook vine lângă el și îi ia mâna, începând să analizeze bine ochiul, în care desigur, că era o geană.

"-Mă doare, Jungkookie..." Spune Jimin cu o voce drăgălașă, lăsându-l totuși pe Kookie să-i scoată geana aceea nenorocită. După puțină muncă în echipa, au reușit și Jimin a oftat ușurat.

"-Awe, Jimin hyung e așa drăgălaș." Jungkook îi prinde obrajii și începe să tragă de ei, chicotind.

"-Yah! Știu că nimeni nu poate să-mi reziste, dar totuși, ai și tu puțin respect!" Jimin îl ceartă jucăuș și îi plesnește mâinile.

"-Sigur... toată lumea te vrea." Jungkook își dă ochii peste cap în glumă.

Jimin îl privește cu ochii mijiți, apropiindu-se de el încet și senzual.

"-Mă vrei, Jungkookie. Recunoaște." Spuse el cu o voce joasă, zâmbind sugestiv și dând din sprâncene pervers.

-Clar, nu vrei să te și sărut?" Spuse el în glumă, prinzându-i fața între mâini și trăgându-l spre el.

Deodată timpul pare că stă în loc, înghețandu-i pe amândoi în acea postură, privindu-se adânc unul pe celălalt. Momentul nu durează mult din cauza unui tuşit nervos ce se face auzit din partea cealaltă a încăperii. Amândoi, şocați, îşi întorc capul doar pentru a da de un Yoongi nervos ce bătea într-un ritm alert cu piciorul în podea; Jimin realizează într-un final că încă se afla extrem de aproape fața lui Jungkook şi se retrage brusc cu tot cu obrajii roșii. O liniște foarte stânjenitoare scufundă camera, până când Jungkook îşi drege glasul şi o sparge, deschizând gura:

"-Da, hyung, de ce ai venit?" Spune cu o uşoară rușine.

"-Ah, da, am venit să vă chem, începe filmarea episodului, dar aparent am întrerupt ceva." Spune Yoongi sarcastic şi se îndreaptă spre uşă. Jimin şi Jungkook îl urmează în liniște, toți trei mergând spre sala unde aveau sa filmeze; tensiunea dintre ei putând fi tăiată cu un cuțit.

"-Ah, erați la Polul Nord? ce v-a luat aşa de mult să veniți?" Spune Hobi, sărind spre ei.

"-Cât v-a luat să vă pregătiți, ah?" Vine şi Jin spre ei, punându-şi mână după umerii lui Hobi, sprijinindu-se de el.

-Aish, gata, nu săriți pe ei." Spune Namjoon venind şi el, în timp ce Yoongi încerca să se sustragă din peisajul ce deja îl sufoca.

"-Jinnie, Namjoonie, am avut o geană în ochi, ştii cât de greu se scot?" Spune Jimin cu o voce cât putea el de drăgălasă, încercând să îi îmbuneze pe cei doi hyungi ce îl priveau mustrător.

"-Da~, hyungs, dacă nu eram eu probabil încă era în cabină chinuindu-se cu ea." Spune Jungkook amuzat, cu o nuanță de mândrie în voce, primind în schimb un pumn în braț de la Jimin şi o privire uşor mai blândă din partea lui Jin.

"-Bine, bine, haideți să începem filmarea că deja suntem în urmă." Spune Namjoon luându-l pe Jin de umeri şi făcandu-le semn lui Jimin şi Jungkook să se ducă spre locurile lor.

Jimin se așează, el fiind în echipă cu Yoongi şi cu Hobi, fără să observe că Hobi s-a evaporat de lângă ei şi a venit Yoongi, cei doi fiind destul de prinşi în conversație. O senzație usturătoare îi traversa sternul, văzându-i aşa implicați în conversație pe cei doi. Însă, deşi era copleşit de multe sentimente, încerca să le țină închise pentru a se concentra pe filmare.

Jungkook se aşeză si el, stând între Tae şi Namjoon.Tae îi simți starea şi îl întreabă din priviri ce are; sincer să fie, nici el nu ştie, fusese atât de ciudat unde a dus momentul însă, cumva, în acea clipă părea cel mai corect lucru din lume. Ochii ciocolatii a lui Jimin privindu-l intens în ochi, obrajii lui rozali în palma lui, apropierea lor, absolut totul părea atât de natural şi de potrivit.

Îşi scutură capul încercând să-şi ia gândurile de la blondul ce stă câteva scaune mai încolo şi să se concentreze.

"-Buuunn, primul joc de azi este: 'Mă poți vedea desenând?'" Anunță energic Jin cu minunatul lui ciocan roşu în mână.

Restul filmării a mers normal, deși tensiunea dintre cei doi era încă prezentă. Cei doi reușind până la urmă să filmeze totul, chiar vorbind unul cu altul, făcând și mici glume. Însă imediat cum totul se sfârşeste, după pedeapsa lui Yoongi , Jimin o ia la fugă, se schimbă, îşi ia echipamentul și încearcă să ajungă acasă unde îşi putea face un duş ca lumea și dormi în liniște. Însă cineva îi prinde mâna, oprindu-l din maratonul lui spre ieșirea din clădire.

"-Jimin-ssi, unde arde? Așteaptă să mă schimb şi eu, să mergem împreună." Spune Hobi şi îl trage pe Jimin de ambii obraji.

"-Dar la tine durează o sută de ani până te schimbi, jur, zici că eşti pe slowmotion." Comentează Jimin şi o mică încruntătură îi apare pe față, Hobi doar dându-şi ochii peste cap.

"-Dar tot nu scapi." Spune Hobi cu un zâmbet larg pe față în timp ce îl trage pe blond cu el. "Doar să fiu sigur că nu pleci." Jimin stă lângă Hobi în timp ce se schimbă, butonându-și telefonul în nepăsare.

"-Gata~." Anunță Hobi înainte să-l tragă iar pe Jimin după el. Jimin îsi ia ochii din telefon și începe să fugă cu Hoseok pe holuri, amândoi purtându-se ca doi copii.

"-Acum unde arde, hyung?" Spune chicotind în timp ce continuă să fugă pe holuri de mână cu roșcatul. Cei doi aleargă până la ieşirea din clădire; ajungând Jimin se oprește și începe să respire sacadat.

"-Pentru cineva care dansează şi exersează atât de mult, n-ar trebui ca deja să îți tragi sufletul. Ești mai rău decât o bătrânică." Râde de Jimin, primind în schimb o privire urâtă şi nu mai apucă să zică nimic, că în secunda următoare îl simte pe Jimin în spatele lui.

"-Sunt extrem de obosit, hyung, nu mă poți căra până acasă?" Spune Jimin făcând botic şi folosindu-şi ochii rugători pentru a-l convinge pe cel mai mare.

"-Nu e aşa că ești un mic mochi?" Spune cu o voce de copil şi îl ciupește pe Jimin de obraz. "Fiee~" zice înfrânt de cât de adorabil poate fi prietenul lui, ceea ce îl face pe cel mai mic să bată din palme fericit .

"-Mulțumeeesscc, hyungiee~."Spune Jimin şi îşi lasă capul pe umerii lui Hoseok, închizându-și ochii uşor din cauza oboselii. Din fericire Hoseok a fost nevoit să-l care pe micuțul bebe mochi doar câteva străzi, însă ajuns acasă realizează că băiatul a adormit în spatele lui. Acesta îl târăște ușor până ajunge în camera lui și a blondului, lăsându-l pe patul lui, descălțându-l, schimbându-l și învelindu-l. O mică bătaie se aude în ușă, Hoseok ducându-se imediat ca să găsească în fața lui un Yoongi nervos.

"-Unde e Jimin?" Spune Yoongi, încercând să-l mişte pe Hobi din drumul lui.