Undercover

Capitolul 5

-Clarisse.... rosteste usor si ragusit, esti bine? Se aseaza langa mine.

-Nu, Harry, nu sunt bine, rostind cuvintele, lacrimile incep sa se scurga siroaie pe fata mea, fara sa mai constientizez ce fac sau ce zic, simt nevoia sa ma descarc, cu toate ca el nu este persoana potrivita in fata caruia ar trebui sa ma expun. Se aseaza langa mine si imi da o suvita de par la o parte, stergand cateva din lacrimile care imi acopereau fata. Se uita la mine confuz, nestiind ce sa zica sau cum sa actioneze.

-Ce s-a intamplat ? De ce esti singura, intr-un parc afurisit, si cu o sticla de vin in mana ? era incruntat, dezamagit putin cred, dar hei, asta sunt eu. Incep sa rad, isteric, ca o nebuna, razand si plangand in acelasi timp, lacrimile curgand siroaie pe fata mea.

-M-am despartit de iubitul meu, adica fostul, ca ce naiba nu mai suntem iubiti acum, si...si..si nu stiu daca sunt mai trista pentru ca m-am despartit de el sau ca inca nu stiu ce dracu inseamna sa iubesti la varsta de 23 de ani. Ma trag ca o nebuna de par si imi arunc tigara, fara sa apuc sa o fumez pe toata, simteam cum miros a o carciuma in care stau doar tarani jegosi si in mintea mea ingusta ma simteam putin prost fata de Harry, dar odata si odata tot trebuia sa vada si partea asta.

-Sa inteleg ca aveai iubit si acum nu mai ai, da din cap usor depasit de situatie si imi ia gentil sticla de vin din mana ducandu-o la gura lui. Daca tot ai baut tu, cred ca e ok sa beau si eu ca sa fim pe acceasi lungime de unda. Rade si mai ia o gura din sticla mea. Rad si eu luandu-i sticla, dand vinul pe gat, simtind usor, usor cum mi se relaxeaza muschii, gandurile si toate grijile se imprastiau, lasandu-ma in pace.

-Chiar am nevoie de o pauza, de la tot, zic, lasandu-mi privirea in jos, ca mai apoi sa o ridic inapoi spre el vazandu-l cum ma privea cu grija.

-Clarisse, viata e scurta, nu ? rade si mai bea putin.

-Ai dreptate, zambesc usor in coltul gurii.

-Atunci am o idee, se ridica brusc de pe banca, eu fiind putin confuza, nestiind ce vrea sa faca. Se apleaca inspre mine, si ma simt luata pe sus, acum fiind in bratele lui Harry ca o mireasa, el razand, dezvelindu-si gropitele, facandu-ma si pe mine sa rad. Ia sticla si pachetul de tigari de pe banca, ia el o gura din sticla si imi da si mie, eu reusind sa o termin, uitandu-ma mirata la sticla goala, pe care Harry o arunca, sticla transformandu-se in mii de cioburi pe asfaltul rece al parcului.

-Stii ca cioburile aduc noroc, nu ? Asta a fost in cinstea noastra, rade, si cand rosteste ultima propozitie ma priveste adanc in ochii, eu lasandu-ma purtata de val, privindu-l, sorbindu-l pur si simplu, gandindu-ma cat de bine i-ar arata buzele peste ale mele, sau chiar corpul lui masiv, bine lucrat peste al meu. M-am trezit din gandurile mele cand mi-am dat seama ca imi muscam buza mult prea tare si probabil aratam ca o obsedata idioata si in niciun caz ca senzual. Il vad cum isi duce mana spre buza mea si o mangaie cu degetul lui mare, apropiindu-se usor de urechia mea.

-In seara asta ne vom distra, Clarisse. Trebuie sa uitam amandoi de tristete, vreau sa te vad cum zambesti, iubito, imi zambeste din nou, simtindu-mi pielea cum se zburleste la auzul acelui cuvant „iubito" . Suna magnific iesind din gura lui, niciodata nu am avut senzatia asta ciudata in corp cand Will imi spunea asta. Se indeparteaza, mergand usor pana la masina.

Deschide usa pasagerului si nu ma lasa din brate ca sa ma asez singura, ci ma pune el cu grija, punandu-mi si centura de siguranta pe care, cu siguranta nu as fi stiut sa o pun, nici macar nu stiu de unde a iesit. Se mai uita o data la mine si se indeparteaza intr-un final, inchizand portiera indreptandu-se spre locul soferului. Abia acum am vazut ce masina ciudata, luxoasa nici nu stiu cu exactitate cum sa-i spun. Mi-am dat seama imediat ca ma aflu intr-un Porshe Cayenne. Masina era inalta, ma simteam ca un tanc, cu siguranta este o diferenta intre masina asta mare a lui, fata de buburuza mea micuta. Scaunele erau din piele visinie, in bord fiind multe lumini, sus aflandu-se o trapa. Hmm, asta imi da de gandit. Se aseaza si porneste masina, accelerand-o in forta. O, Dumnezeule, nici macar nu mai puteam vedea pe geam privelistea, totul era sters. Recunosc ca am fost putin speriata la inceput, dar mi-am revenit imediat cand Harry a deschis radioul, masina umplandu-se de o melodie cu un bas puternic, simtind pielea scaunului tremurand sub mine. Am zambit, fiind plina de adrenalina, corpul cerandu-mi mai mult alcool, dar stiam ca nu am de unde sa primesc asa ca m-am uitat putin la Harry si i-am facut semn cu degetul spre trapa.