O noua viata!

Infiltrarea!

...
Am plecat înapoi la peșteră, gașca vorbea cu bunicul.
-Ohh...ați venit deja..
-V-a fost dor de noi?
-Da...mai ales de tine. (Spune bunicul)
-Heiii...(spune mama cu botic)
-Doamne fato...ai 1038 de ani de experiență de viață și tot degeaba.(spune el făcându-ne să zbucnim în râs)
După ceva timp în care am auzit zeci de povești, râdeam ca proștii și făceam ca ultimele foci de pe pământ.
-Acum mai avem să luăm Medalionul sângeriu...(spun eu)
-Păi și Urletul lupului?
Ridic un pic mânecă și iese la iveală.
-Era o brățară? (Întreabă Jeremy uimit)
-Și eu m-am mirat la început.
Spun eu și plec și-l îmbrățișare.
-Bine, va trebui să ne clarificăm cum ne infiltrăm.
-Nu va fi foarte greu să intrăm în castel. (Spune mama iar noi ne uităm uimiți la ea)
-Ai ceva de spus draga mea?(Întreabă bunicul suspicios)
-Cei? Nu mai țineți minte că prin furișări, minciuni și teatru reușeam să mă întâlnesc cu tatăl vostru? (Spune ea amuzată și mândră )
-Okey, avem o mamă nebună...acum știu cu cine semeni (spune Felix către mine)
-Ha ha ha...mai taci căposule (spun eu deranjată )
Sincer, îmi place să mă cert cu el, asta îmi aduce aminte că am un frate, o familie, și prieteni care mă iubesc.
-O singură problemă este...voi vă puteți furișă în castel ca angajați, dar pe mine mă va recunoaște...(spune mama)
-Se rezolvă imediat (spune Medy și fuge repede și își aduce trusa ei)
Îi vopsește părul mamei cu vopsea roșie nepermanentă, îi pune lentile verzi și o machiază, în așa fel încât nu o mai recunoașteam.
-Wow... (spunem noi uimiți )
-Vai...mă simt flatată (spune Medy ironică făcând pe diva)
Pe noi ne pufnește râsul...După terminarea planului, am decis ca diseară vom pune planul în aplicare, ca să avem mai puține șanse de a fi prinși...
Se pare că Colierul sângeriu nu mai e la tata, Vladimir îl luase, dar văzând că nu poate lua puterea din colier fără ambele amulete și ca de una singură e inutilă, a decis să o închidă în sala tronului, în care pot intra doar servitorii...Se pare că va trebui să-l ajut pe Felix să ținem bariera în jurul nostru și al mamei, ceilalți fiind vampiri, le va fi ușor să se infiltreze...
Întunericul se lăsase, toți eram pregătiți pentru acțiune.

Pornim printr-o pădure bătrână...aici copacii cred că au mii și mii de ani...în jur e un întuneric total, ceața era groasă de puteam s-o tăiem cu cuțitul...
Crengile bătrâne foșnesc înfricoșător în adierea vântului...suntem doar noi și corbii, care sunt de vreo 2 ori mai mare ca unul normal...
Jeremy mă ține strâns de mână cât mai aproape de el...pădurea devine plină de cadavre...oameni sau vampiri spânzurați...mușcați de gât sau mutilați...
Toți privim în jur îngroziți... dar asta nu ne oprește...
continuăm drumul, dar un fulger puternic despica bariera cerului în două...
-Nu știu ce a fost aia...dar nu e de bine...(spun eu îngrijorată )
-Se spune că fulgerător atunci când stăpânul e nervos...dar sigur e un mit, aici tot timpul fulgeră, cred că va începe o furtună(spune Adrien)
-Ar trebui să ne grăbim...
Toți dăm din cap aprobator și mărim pasul...cu cât ne apropiem mai mult sper castel, cu atât un fior rece se simte din ce în ce mai pătrunzătoar...
După ceva timp, ajungem în fața unui castel imens...înfricoșătoar și vechi, corbii zboară în cercuri deasupra lui...lângă este un cimitir vechi cat lume...multă ceață, totul îți dă fiori...
Sinceră să fiu, îmi este puțin frică, dar acolo este tatăl meu...nu pot da înapoi...
Pun mâna împreună cu Felix pe peretele castelului și deschidem o intrare secretă...
-Deci unde ați știut?
-Am simțit (spunem amundoi în același timp)
Intrăm și totul era vechi și frumos...candelabre din diamant...tablouri de tot tacâmul...coborâm la subsol pe niște scări...acestea duc la un hol imens din aripa de Vest...plin cu uși...
-Deci unde știm unde e tata?
-Ușile sunt de două culori, una neagră ce semnifică Vampirii , iar alta roșie adică vârcolaci.
Găsim ușa imensă de care vorbeam mai devreme, cu zeci de sentimente dintre care frica, speranța și curiozitatea erau pe primul loc, deschidem ușile și...