O noua viata!

Luca

...
este Luca, fratele meu, niciodată nu m-am înțeles cu el, mereu crede că e mai bine cum zice el, chiar dacă uneori are dreptate, însă acum nu asta contează, tot ce mă interesează acum este ce caută el aici şi ce vrea să facă cu Alice.

-Luca?
-Frățioare? Mamă, de cînd nu te-am văzut? De 4 ani, nu?
-Mda..nu contează asta, ce faci tu aici?
-Păi am venit să mă distrez, ca şi tine se pare.
-Să zicem, dar nu cred că în acelaşi sens, eu am venit aici să beau ceva şi să mă mai distrez, însă nu ştiu la ce te gîndeşti tu.
-Ehh...cum zici tu frățioare, bine..ăăă...eu am treabă cu domnişoara, vorbim mai târziu.
-Las-o în pace pe Alice. Cautăți alta, ea nu e o târfă de pe aici, e doar puțin băută.
-Uuuu..văd că ți s-a pus pata pe ea, ok ți-o las în pace pe prietena ta, asta pentru că eşti fratemiu, şi apropo, nu e puțin băută, e foarte băută.
-Mda..cum zici tu.
-Ok pa, ne mai vedem (spune şi mi-o dă în brațe pe Alice)

Wow, cât am vorbit cu Luca, Alice a şi adormit, cred că ar fi bine s-o duc acasă, ou vai, nu ştiu unde trăieşte, ok...ce să fac, ce să fac...s-o duci la tine tâmpitule... exact, stai, cine a zis asta?... conştiința ta prostănacule... ok, o voi duce la mine, oricum ai mei sunt plecați, şi din moment ce Luca e în oraş, voi fi singur. Deci m-am clarificat, o voi duce la mine.
Am luat-o în brațe şi am ieşit de la petrecere, am dus-o în maşina mea şi ne-am pornit la mine acasă, când ajunsesem, o luasem din maşină şi o dusesem în camera mea, când îi văd ochişorii ei dulci şi buzele de un rozaliu perfect, pielea ei fină şi părul său şaten, dar şi caracterul său cameleonic. Ahh mă înebuneşte. Ok Jeremy, deja exagerezi, du-te şi dormi, eşti obosit doar, dacă vei mai sta mult pe lîngă ea, nu v-a dura mult şi vei sări pe ea...mda, ai dreptate, mai bine plec la somn, poate voi gândi mai limpede.

***
Alice pov...

Razele soarelui îmi bat direct în față, deschid ochii şi observ că nu sunt la mine în camera. Sunt într-un dormitor, patul este de nuanța aurie cu alb, la fel şi mobila din cameră, în mijlocul camerei este un covor alb si pufos, o terasă care are o privelişte spre grădină, observ şi o uşă care cred că duce spre baie, în fine nu contează, ia stai puțin, am pe mine o pijama de noapte, defapt e chiar drăguță. Dar din câte îmi amintesc, nu m-am schimbat eu, totul e aşa de complicat.

Plec pe terasă să-mi limpezesc mintea şi să-mi aduc aminte ce sa întîmplat cu o seară în urmă.

Jeremy pov...
Mă trezesc de dimineață cu gândul la Alice, îmi fac rutina zilnică şi plec să văd dacă s-a trezit. Plec la mine în cameră unde ar trebui să fie Alice. Păşesc încet în caz că doarme, n-aş dori s-o trezesc.
Plec în cameră dar nu este acolo, mă uit mai bine şi observ că uşa de la balcon este deschisă. Mă apropii mai mult şi o observ pe Alice cum stă rezemată în coate şi priveşte împrejurimile. Mă las puțin  de perete.

-Se pare că te-ai trezit.
Nici nu termin bine de spus că Alice se întoarce speriată şi alunecă pe spate, însă se ținuse de bară cu o mână. Eu panicat, fug la ea şi o prind de mâini şi o ridic înapoi.
-Jeremy?
-Da, eu sunt, dar nu înțeleg de ce ai reacţionat aşa?
-Nu ştiu, m-am speriat.
-De mine?(spun eu chicotind)
-În fine, cine m-a schimbat în pijamale?
-Eu... (spun eu în timp ce zâmbeam cu colțul gurii)
Deodata o văd cum faţa ei se înroşise şi îşi lasă capul în jos.
Îi prind barba cu două degete şi îi ridic căpşorul său.
-Să nu-ți fie ruşine, oricum, doar  am mai văzut la viața mea lenjerie...

-Ok...mersi că mai adus la tine, în starea în care eram, puteam face orice.
-Mă bucur că te-am putut ajuta, mai ales că acum îmi vei rămîne datoare.

Alice pov...
-Ce?(spun eu uimită)
-Ce-ai auzit, plus la asta, era să cazi de la balcon dacă nu avea să te salvez. Oricum, ce-ți mai aduci aminte?
-Tot ce-mi aduc aminte este că un băiat cam de aceiaşi vârstă cu tine, a încercat să mă tragă după el, restul e în ceață.
-Ok.
-Poți să mă duci acasă te rog?
-Sigur, dacă asta vrei.
-Cum adică?
-Nu contează, oricum, ce le vei spune alor tăi?

Jeremy pov...
După ce am întrebat asta, ea şi-a lăsat capul în jos.
-Părinții mei au decedat, de fapt mama a murit într-un accident, iar de tata nu ştiu mai nimic înafară că a fost un laş lăsând-o pe mama însărcinată cu mine.
Cât de prost sunt... păi şi ce stai aşa?... păi şi  ce să fac?... nu ştiu, poate să te duci la ea să-ţi ceri scuze... ok.
Plec repede la ea şi o prind într-o îmbrățişare.
-Îmi pare rău, chiar n-am ştiut.
-Nu-i nimic, oricum nu avea de unde să ştii...