Love's Fate [Min Yoongi Fanfiction~]

Chapter 11

Timpul a trecut...Au trecut 3 zile, iar azi a venit vremea să îmi iau rămas bun de la el. Și m-am decis. Am să mă predau singură dupa asta.

Flashback
În urma cu 3 zile
YoongsDBoy: "Hei...ce faci?"

El? Sa imi dea mie mesaj?

Wen_di: "Stau. S-a întâmplat ceva?"

YoongsDBoy: "Să zicem că...da..Aș vrea să ne vedem, nu stiu ce e cu mine, dar, crezi ca esti libera peste 3 zile?"

Inima mea o luase razna...era exact ziua când trebuia să îl omor. Ghinionul chiar ținea cu mine, nu am apucat sa ma vad cu el intr-o zi unde sa fie doar despre noi...

Wen_di: "Sunt libera. E ok pentru tine dacă ne vedem intr-un parc?"

YoongsDBoy: "Da, sunt liniștitoare si imi plac"

End Flashback
Ma trezesc de dimineata, ora stabilita de noi fiind 11. Acum era ora 8, și eu trebuia sa imi pregătesc necesarele. Poate va intrebati de ce o să fac ceea ce mi-a zis șeful? Daca nu il omor eu, o sa il omoare el. Macar stiu ca o sa ma urască si nu o să mai visez la el. M-am îmbrăcat în ceva comod, apoi mi-am pus pistolul la curea și am plecat, ceasul indicând ora 10:30 deja. Pistolul nu era unul obișnuit, deci lumea ar fi crezut ca e doar un accesoriu banal al unei copile de 15 ani. Ceea ce nu e adevarat, e doar o armă care poate lua viețile oamenilor intr-o secunda sau le poate da o lecție de o viață.

Yoongi Pov
La început, cand mi-a dat mesaj, am crezut ca e doar o alta fata care umbla dupa faima. După ce am vorbit mai mult cu ea, mi-am dat seama ca are ceva ce altele nu au. Pare ca o frământă ceva, si vreau sa aflu ce. Poate ca suntem la fel. Poate de asta a fost menit ca eu să mă îndrăgostesc de ea.
Fiind îmbrăcat lejer, pornind spre parc. Surprinzător, parca oamenii vorbisera intre ei să lase tot Seoulul, drumurile fiind toate goale. Am ajuns în parc, si am vazut o fata mai frumoasa decat ce arătau pozele. Mi-a facut inima sa fluture de la o singură privire.
M-am dus tinta spre ea, inbratisand-o. Nu îmi stă în fire să fac asta, dar nu stiu de ce ma simt in momentul asta de parca e singura mea zi de trăit. Si am ales sa fac ceea ce nu stiu daca voi mai face vreodata daca nu acum.
-"Wendi...Ceea ce voiam sa iti zic e ca eu..M-am indragostit de tine."
Wendy...Ceea ce voiam sa iti zic e ca eu..M-am indragostit de tine. Cuvintele astea erau singurele pe care fata le percepea in momentul asta. Lacrimile începuseră să îi curgă siroaie, scoțând pistolul de la curea și indreptandu-l spre băiatul care privea socat spre obiectul din mana ei.
-"Ala e...un pistol? De ce ai un pistol cu tine? Ce vrei să faci, Wendy?"
-"Eu...și eu te iubesc, Yoongi. Dar nu am alta cale decat sa fac asta."
Și cu acestea fiind zise, trase glonțul care i-a străpuns pieptul băiatului. Inainte să închidă ochii, i-a zis:
-"Asta e adevăratul sens al zicalei Iubirea doare? Pentru că ceea ce simt acum e doar ură. Te urăsc, Wendy. Pentru ca m-ai adus în stadiul de a te iubi. Sper să suferi exact așa cum o fac eu acum. Te urăsc."
Și cu acestea fiind zise, băiatul își inchide ochii iar fata fuge, lacrimile udandu-i fața albă, acum mai lipsită de vlaga ca cea a băiatului. 

"Poti face pe cineva să te urască într-un minut, dar nu poti face pe cineva să te iubească in 10"