Capitolul XX

6.5K 405 138
                                    

      Heei! ^.^ Ce faceţi,pufosilor? Am dat şi eu de net şi am zis să postez :D De acum o să începem o parte mai interesantă. Spor la citit :*

         Jeff:

  M-am trezit de dimineaţă când idioatele alea de raze de soare mi-au intrat în ochi,practic încercând să mi-i scoată. Adorabil. Ştiam eu că trebuia să trag draperiile...a,stai. Nu avem draperii.

   M-am intors pe-o parte că să o privesc pe Scarlett. Arăta la fel de drăguţă că deobicei. Ca un inorog mic şi roz,plin de sclipici şi praf de zâne,cu o faţă pacifistă ca a unui panda adormit (gata oricând să îţi scoată maţele şi să le folosească pe post de şireturi),cu o expresie mai calmă decât cea a unui ponei cu bigudiuri şi cu un aspect mai adorabil decât o înghetată de capsuni,pudrata cu ciocolată din Narnia. Arăta ca Scarlett.

   Mda,ştiu. Încep să exagerez când vine vorba de ea,dar sunt sigur că aţi observat şi singuri ce efect are asupra minţii mele bolnave. Până la urmă ea e singura care m-ar putea face să renunţ la vânatul oamenilor şi...maceluri peste maceluri şi poate şi la a fi criminal.

   Ei hai să nu exagerăm. Nu e chiar Chriss Angel.

   Adică...aţi observat şi voi cât de puţini oameni omor în ultimul timp? Am renuntat până şi la nelipsita vânătoare de seara cu Slends... Mereu ieşeam cu el seara să dezmembram oamenii ca pe nişte piese de lego. De ce nu mai fac asta? E cumva de când...a apărut chestia aia roz la noi în casă?

   Nu,nu se poate. Adică,e sigur doar o coincidenţă. Şi totuşi...în seara aia,în mod normal,ar fi trebuit să mă arunc între toţi poliţiştii ăia şi să îi adorm,cum făceam mai demult. Nu? De ce nu am facut-o? E din vina...

   Nu,mai prostule. Cum poate fi vina ei? Până la urmă nu o puteai lasa aşa,corect?

   Dar James i-a omorât. Eu de ce nu am făcut asta?

   Stai. Eu nu sunt nemuritor. Asta e o scuză bună. De aia nu am mers. Scarlett nu are nicio legătură cu asta! Lasă prostiile,Jeff.

   M-am ridicat din pat încet,încercând să nu o trezesc. E prea drăguţă când doarme! E aşa de dulce că aş putea sa-

   Pe bune,Jeff,termină.

   Mi-am dat o palmă zdravănă ca să îmi revin. Da,o ador pe Scarlett în sensul propriu al cuvântului,dar toate ar trebui să aibă şi o limita,corect? Ar trebui să îmi mai revin puţin. Zic să...mai trezesc un pic din vechiul eu. Nu,nu cel vechi de acum 4 ani,cel vechi de acum două săptămâni. Azi merg la vânătoare. Singur. Fără Slender,fără James (care să mă scoată din sărite), fără Sean. Şi fără Scarlett. Astăzi o să...iau o mică pauză. Sigur îmi va face bine.

   Am ieşit din cameră în linişte,apucand în grabă de pe noptieră vechiul meu cuţit cu lama tocită. Cel pentru 'dezosat'. O să fie distractiv!

   Încercam să reproduc o zi obişnuită din trecut,deci am alergat pe scări în viteză,sărind peste ultimele trei trepte. Am trecut în grabă pe lângă canapeaua pe care stătea liniştit Slender,citind o carte, lăsând pe pielea de pe spătarul acesteia o tăietură lungă şi adâncă. Slender m-a ignorat,ca deobicei,ştiind că e doar o altă zgarietura adăugată celorlalte enşpe mii. Apoi am deschis uşa larg şi am ţipat cât mă ţineau plămânii:

   -Am plecaaat !!

   Apoi,ca de obicei,am trântit uşa cu putere şi am fugit,că să nu mai aud veşnicul "da' mai taci în morţii măti de descreierat !" venit din partea lui Slender,trezit cu faţa la cearşaf,ca în fiecare zi.

Omoară-mă!(Jeff the Killer FF)Where stories live. Discover now