Războiul pasiunilor

Capitolul 5

   — Luați loc vă rog frumos, mă aşez pe scaunul din fața biroului şi aştept să se aşeze şi el.
Vă servesc cu ceva?

  — Nu mulțumesc. Nu v-aş fi deranjat la ora aceasta dacă nu ar fi fost absolut necesar, îl lămuresc, întrucât sunt convinsă că este nerăbdător să afle de ce am venit neanunțată şi la o oră destul de târzie.

   — Nu este nici un deranj, în plus, dacă îmi amintesc bine şi eu v-am căutat neanunțat acum câteva zile. Spuneți-mi dacă ați aflat ceva important în privința procesului.

   — Nu chiar, speram să aflu în seara aceasta. Cum mi-ați spus că vă pot contacta dacă am nevoie de informații, mi-am permis să vin.

  — Bineînțeles că vă voi ajuta. Cu ce vă pot fi de folos?

   — Pentru început cu adevărul. Ce se întâmplă între dumneavoastră şi Patricia Thimpson?

   — Poftim? Nu vă înțeleg întrebarea.
Minte, se vede pe fața sa că ascunde ceva, iar mâinile agitate pe care şi le frământă nu îl ajută deloc.

   — Domnule, ştiți destul de bine că am acceptat acest caz, însă procesul încă nu a început. Pot renunța la el în orice moment şi sper că sunteți conştient de faptul că dacă renunț, nu o să mai aibă nimeni curaj să îl preia. Tot ce vă cer este adevărul.
Oftează şi ştie că nu are altă obțiune decât să spună tot.

   — Prea bine, o să vă spun totul, deşi aş prefera să nu se afle la proces anumite lucruri.

   — Acest lucru îl voi hotărî doar eu!

       Acea seară mi-a revelat ceea ce aveam nevoie pentru a-mi da seama că am luat deciza corectă când am preluat acest caz. Am reuşit împreună cu Christian să facem rost de filmarea de pe camera de supraveghere din fața porți şi de numele psihologului la care soția sa se ducea săptămânal. Am ales ca să nu fac publică relația lui cu Patricia. Din câte mi-a povestit aceasta a luat naştere în timpul ce a urmat după soția sa. Sunt abia la început şi nu au nevoie de alte scandaluri, aşa că mi-am ascultat intuiția şi l-am crezut. Din prima clipă în care a început să vorbească despre ea am fost sigură că nu minte.

        Următoarea oră mi-o petrec verificând probele şi apărarea. Ethan trece pe la mine pentru a mă încuraja şi pentru a vedea dacă sunt în regulă. Nu mă întreabă nimic în privința suspiciunilor pe care le aveam în urmă cu două săptămâni. E de la sine înteles că dacă mă aflu aici sunt absolut sigură că am făcut alegerea corectă.

        Intru încrezătoare în sala de judecată, Christian urmându-mă la fel de sigur pe el.
Când judecătorul intră în sală, toți ne ridicăm.

   — Declar cazul privind sinuciderea femei, în vârstă de trezeci şi unu de ani, pe nume Alyssa White deschis. Puteți începe.

        Cel ce ia cuvântul, procurorul James Turner se ridică şi se duce în fața judrcătorului şi a juraților.

   — Domnule judecător, doamnelor şi domnilor jurați, mă aflu aici nu pentru a acuza pe cineva, ci pentru a încerca să aflu, la fel ca şi dumneavoastră de altfel, dacă ceea ce s-a întâmplat cu doamna  Alyssa White a fost o sinucidere sau o crimă, ce a fost făcută să pară o sinucidere. Voi da cuvântul domnişoarei Sarah Prescott pentru a prezenta doveziile pe care le deține şi concluzile la care a ajuns pe parcursul investigaților.

        Acum e acum, mă ridic de pe scaun şi păşesc în fața judecătorului şi a juraților.

   — Domnule judecător, doamnelor şi domnilor jurați, în ziua de astăzi suntem încurajați să luptăm pentru viața noastră, să facem tot ce putem pentru a ne fi bine şi totuşi sunt extrem de multe cazuri de sinucidere. Eu mă aflu aici, nu pentru a-l aparat pe domnul Christian White, întrucât nu este acuzat de nimic. Sunt aici pentru a vă dovedi faptul că sotia dânsului nu a luptat pentru viața dumneaiei.