Royals

2."Te aștept pe plajă."

Juliet

Am zâmbit.

Le-am zâmbit tuturor, afișându-mi dinții drepți, de dorit cât mai albi cu putință. Acesta era momentul pentru care exersasem de atâtea ori în oglindă în zilele precedente, încercând să îmi controlez fiecare mușchi al feței și în același timp să par cât mai relaxată. Pentru acest gen de momente purtasem cândva în copilărie aparat dentar, îndurând prea multe vizite la dentist și răni în obraji.

Bineînteles, nu mă aflam aici pentru mine.

Înaintam spre intrarea în clădirea a cărei inaugurare o sărbătoream azi, deținută de unicul și renumitul Jason Crawford. Până în momentul în care am reușit să străbat jumătate din recepția aurită a hotelului, nu mi-am lăsat zâmbetul să slăbească. Mi-am simțit picioarele moi când am zărit mulțimea adunată în sala de bal pătată de decorațiuni sângerii, contrastând cu rochiile albe ale doamnelor. Mi-am privit ceasul de la telefon, înainte să îl strecor înapoi în plicul strălucitor. Mai erau 20 de minute până când tata avea să își facă apariția în mijlocul acestor oameni, toți căutând să îi facă pe plac, adulmecând la o oportunitate de discuție cu unul dintre miliardarii din Los Angeles. Toți căutând să-i smulgă o parte din bani. Toți așa ziși prieteni.

Am auzit pași grăbiți în spatele meu și numele meu icnit cu entuziasm, înainte să-mi simt mâna cuprinsă în palma caldă a frumosului bărbat. Primul zâmbet neforțat din seara asta mi s-a așternut pe buze, totuși nu lipsit de emoții. L-am lăsat să-mi alinte buzele cu o sărutare blândă, revigorantă, înainte să-mi cuprindă talia protector. L-am privit entuziasmată, strângând și mai tare plicul între degetele înghețate ale mâinilor.

-Juliet! a repetat el. Mi-era teamă c-o să rămâi blocată sub acele pături și că n-o să ajungi în seara asta.

-Și să ratez spectacolul pe care tatăl meu o să-l pună în șcenă? Niciodată!

A râs scurt și cu poftă, apoi a privit sala plină de oameni.

-Ești pregătită? m-a întrebat încă privind mulțimea, apoi adânc în ochii mei. O să fie o onoare să te prezint la brațul meu, prestigiu de care nu mulți nenorociți ar putea avea parte.

-Tu ești singurul nenorocit, i-am spus zâmbind.

Mi-am îndreptat spatele încă o dată înainte să pășesc în mijlocul mulțimii. Rochia argintie m-a învăluit într-un val de lumină când acuratețea decorului mi-a lovit corpul. Deși apusul dădea târcoale, interiorul sălii părea mai luminos decât mijlocul unei zile însorite de vară. Rochia-mi părea strâmtă acum, mă simțeam expusă în fața acestor oameni care păreau să vină toți spre mine. L-am strâns puternic pe Kian de mână și i-am permis inimii să-mi bată mai puternic în piept, totul pentru o secundă. Mi-am regăsit calmul de nezdruncinat de-a lungul următoarei răsuflări grăbite.

-Domnișoară Crawford! La fel de încântătoare ca întotdeauna! Domnule Tanner, sunteți un om tare norocos!

Zâmbetul calm și exersat mi-a revenit pe buze, și mi-am permis să vorbesc după ce Kian a salutat și a mulțumit.

-Bună seara, domnule Cuevas, și salutări din partea tatălui meu. Vă mulțumesc și sper să aveți o seară încântătoare!

Mă mânca limba să adaug și un 'alături de fiica dumneavoastră', dar știam prea bine că fata ce se afla la brațul asociatului mai în vârstă al tatălui meu nu avea cum să fie mai mare decât mine și că-i era ori concubină ori soție.

Avea să fie o seară lungă, și eu și Kian o știam amândoi prea bine. Cu toți acești oameni aici, gata să-l lingușească pe Jason Crawford, eu trebuia să-i întâmpin o parte dintre oaspeți, pe cei care s-ar aventura să vorbească cu fiica miliardarului, cei care știau că într-o zi averea lui avea să îmi rămână mie.