Harley Potter #3- Secrete dezvaluite

XII. ''Destinul într-o picatură de ploaie''

Azi aveam examen la ora lui Trelawney. Nu o sa va vina sa credeti, dar i-am prezis ceva atat de tragic, incat mi-a dat nota maxima. Fiti atenti...

- Harley Destiny Evans! se auzi vocea ei misterioasa.

Am intrat in camera cu lumina difuza si am spus:

- Buna ziua.

- Ia loc...

M-am asezat in fata globului si am scos un tipat. Doamna profesoara paru mai de graba incantata. Am privit-o cu coada ochiului cum își aranja ochelarii ăia giganti și am văzut că își bulbuca ochii și mai mult. Aproape că m-a apucat rasul.

- Ce... vezi?

- Vad... un caine negru care... , Doamne, este si Harry acolo! Vai!

Mi-am dus mainile la gura si am inceput sa respir repede.

- Doamna profesoara, ati vazut si dumneavoastra asta...?

- Da, draga, eu vad ca Spectrul il va urmari pe fratele tau si... Macar mi-ai prezis ceva corect... Ai un ''Peste asteptari''.

Am iesit afara, mandra că am zapacit-o de cap și când i-am văzut pe prietenii mei le-am zâmbit. Harry părea mirat că luasem o notă atât de mare, asa ca m-am aplecat si i-am zis la ureche:

- Spune-i ceva de Spectru si e perfect!

- Funcioneaza? zambi Harry.

- Da, eu am luat nota maxima.

- Ce ai zis? spuse Harry inainte sa intre acolo.

- Ca o sa mori, i-am zambit eu.

***

M-am decis sa ies putin afara. Am privit de pe treptele castelului coliba lui Hagrid, care avea langa ea multi dovleci si intre ei acea creatura inofensiva, care urma sa moara. Ma gandisem la asta mult. Daca eu preziceam numai moartea... Ce o sa fac in urmatorii ani?

Am coborat pe scari si am vazut pe cineva care statea si se uita la coliba lui Hagrid, rezemat de o mica stanca. Era Draco. Am tras aer adanc in piept. Era a doua oara cand incercam sa fac pace. Mi-am luat inima in dinti si am pornit spre el, cu capul sus.

- Draco!

El se intoarse spre mine. Ma privi o clipa, apoi se intoarse spre deal.

- Hei, hei, uita-te la mine cand vorbesc ! am ridicat tonul.

Draco surase amuzat si se intoarse spre mine, rezemat cu spatele de piatra.

- Ce vrei?

- Vreau sa te intreb de ce esti asa de suparat? am zis, pastrandu-mi calmul, chiar daca pe dinauntru fierbeam.

- Esti destul de desteapta ca sa-ti dai seama si singura!

- Fred? am ras eu.

Draco ramase tacut.

- Nu e nimic intre mine si Fred! Era suparat pentru ca nu fusesem sincera! Am si dovada.

M-a durut sa zic ca nu e nimic între mine și Fred. M-a durut rău.

- Care anume? spuse Draco arogant.

- Angelina Johnson, am zis eu si am incercat sa ma astampar. Sunt impreuna. Nu am nimic de a face cu asta!

Eram revoltata si stateam cat de dreapta puteam ca sa ii arat ca nu sunt moale.

Draco se uita in alta parte si incerca sa se intoarse dar FLEOȘC! Ii trasesem o palma zdravana peste fata. Eram rosie toata si ochii incepusera sa-mi acumuleze lacrimi. Draco surase iar si isi masa falca rosie.

- De ce vrei sa te iert? Sau ce ti-a venit prin minte? spuse el nepasator.

Atunci simteam ca explodez. Mi-am adunat tot curajul care era present, tot aerul care incerca sa iasa... Ardeam si fruntea imi bubuia la unison cu inima. Am tras aer in piept si am reusit sa soptesc.:

- Pentru ca... cred că am sentimente pentru tine...

Ma simteam ca si cum cineva ma pusese sa alerg doua ore. Inima ma innebunea si aveam nevoie sa ma calmez. M-am uitat la Draco, care ramasese uimit si avea ochii confuzi. Se lasase liniste. Draco se ridica din pozitia lejera pe care o avea si se duse foarte aproape de mine. Mi-am ridicat capul si am inceput sa tremur.

Doua brate ma cuprinsera de spate si intr-o secunda eram cu fata lipita de umarul lui. Inspiram adanc si incercam sa-mi dau seama ce se intamplase. Un zambet stanjenit imi largise fata. Draco chiar ma tinea in brate. Nu era o gluma. Eram iar in caldura, iar in bratele lui. Stiu ca era super ciudat, dar inima imi batea fericita acum si mult mai puternic.

- Wow, Harley, chiar ai ceva curaj! spuse el si rase.

Nu mi-a venit nimic pe moment sa zic. M-am despartit de el si am zis:

- Cum de esti indragostit de mine?

- Sunt, asta conteaza!

L-am luat eu in brate de data asta, fara sa zic nimic. Nu imi pasa daca ne vedea cineva. Era bine asa cum era atunci... Doua buze se lipira de funtea mea si apusul incepu sa se desfasoare...

***

Urcam scarile spre Camera Cercetasilor. Cand am vrut sa dau coltul, mi-am sters o lacrima de la ochi. Nu era o lacrima de tristete! In sfarsit, una de bucurie! Apoi, ma ciocnisem de cineva.

- Harley!

- Hermione! Ce faci aici?

- Tu ce faci aici?

- Ma plimbasem pe afara.

- Si de aia plangi? Ce ai mai patit?

- Nimic! am suras eu si inca o lacrima imi curse pe obraz.

Hermione se uita la mine mai atenta.

- Se va intampla la noapte! mi-a suierat vocea.

Hermione se daduse speriata in spate.

- Lordul Intunericului zace singur si parasit de toti prietenii! Acum doisprezece ani, servitorul lui a fost incatusat. Inainte de miezul noptii, acesta se va elibera si se va duce sa-si intalneasca stapanul. Lordul Intunericului va renaste cu ajutorul slujitorului sau credincios, mai puternic si mai infricosator ca niciodata! La noapte... inainte de miezul noptii...

Am tras aer in piept.

- Harley! Ce naiba a fost aia?

- Predictia! am spus inca tremurand. Asta este ''Destinul intr-o picatura de ploaie''!

- Dar nu ploua! exclama Hermione.

- Asta! mi-am luat eu lacrima de pe obraz. Asta este picatura! Ploaia este ca o furtuna intr-un suflet! Tocmai am avut acea predictie de care spunea Cassie...

Am luat-o de mana si am alergat spre Turnul Cercetasilor. Acolo ne-am ciocnit de Harry si Ron. Amândoi aveau fete disperate. Eu am tipat brusc.

- Avem ceva tare ciudat sa va zicem! spuse Harry. Trelawney tocmai a prezis ca Lordul Intunericului se va renaște!

- Si eu la fel! am exclamat.

Harry s-a uitat ca naucit la mine.

- Adica...

- Da, e predictia de care vorbea Cassie!

- Dar macar nu a fost aici ca sa o auda! spuse Ron.

-Da...

Apoi, am scos un sunet ca de sugrumata.

- Ce e?

- Hagrid! Trebuie sa mergem la el! am spus si am inceput sa alerg pe scari.

- De ce?!

- Pentru ca Buckbeak va fi executat la innoptare!

pampampam

Cum vi s-a parut?