Harley Potter #3- Secrete dezvaluite

V. Cea mai mare frică

"Draco nu a mai aparut la ore pana martea urmatoare, dimineata tarziu, mult dupa ce incepuse ora de Potiuni, pe care Cercetasii si Viperinii o faceau impreuna."

Avea mana bandajata. 

- "Cum te simti?" il intreba Pansy Parkinson. "Te doare rau?"

Mi-am dat ochii peste cap si am continuat sa lipesc bucatile de hartie pe care mi le daduse Draco.

- "Da, destul", raspunse el .

- "Bine, ia loc", zise Snape.

"Draco isi aseza ceaunul in apropiere de al lui Harry și al lui Ron, asa ca isi pregateau ingredientele la aceeasi masa". Eu l-am urmărit atenta pe Harry și am văzut că se încordase tot. 

- "Domnule, se vaita Draco", "nu pot taia radacinile", "din cauza mainii"...

- "Weasley, fa bine si taie-i radacinile!" anunta Snape.

Ron incepu sa isi faca de lucru cu radacinile lui Draco, si era furios. Eu m-am mutat la masa lor, fierband. Draco m-a observat și a surâs cu coltul gurii.

- "N-ai nimic la mana"... i-am zis eu, nervoasa.

-  Auzi, Harley, ce mai face prietenul vostru, Hagrid? a zâmbit el.

- "Nu te priveste pe tine", spusera Harry si Ron in acelasi timp.

- "Mi-e teama ca nu o sa mai predea multa vreme", spuse Draco calm. "Tata nu e prea incantat de rana mea..."

- "Mai tracaneste tu mult si o sa vezi ce e aia o rana!" am spus nervoasa si din greseala m-am taiat pe deget.

Oricum, ce puteam sa-i fac eu lui Draco... Era mai înalt ca mine. Toți erau mai înalți ca mine. Mi-am supt rana de pe deget și am înjurat în șoaptă.

- ... "și s-a plans" "si la Ministru", "doar stiti ca tata este foarte influent"...

- Deci asta vrei! am zis cam tare si m-am apropiat cu scaunul de Draco. "Faci tot posibilul sa il concedieze pe Hagrid!"

Eram cu o mana pe bucata de hartie. O strângeam și mâinile deja mi se infierbantasera. Nu îmi venea sa cred! 

- O, facu Draco, vazand bucata de foaie: vad ca tii la ea...

- De ce ai rupt-o...? am zis eu furioasa. 

- Nu eu am rupt-o! Tu ai facut-o! zise Draco printre dinți.

- Eu? De ce as face asta? De ce as face eu asta?

Inainte ca Draco sa mai zica ceva, Snape ajunsese langa mine si imi luase foaia de sub palma. A citit-o, eu rămânând stană de piatră: un ranjet diabolic i se intipari pe fata:

- O, domnisoara Evans, vad ca aveti un admirator!

Am inceput sa tremur de furie. Da, era scrisoarea aceea pe care o primisem de Ziua Îndrăgostiților, anul trecut. In momentul in care mi-o daduse Draco in padure, cand era carat de Hagrid, am realizat ca era de la el.  La un moment dat o pierdusem, iar Draco mi-o adusese înapoi rupta. Rupta.

- Nu am niciun admirator...

Draco se uita incruntat spre radacinile taiate de Ron. Nu făcea nimic. Doar se uita la ele. Tăcut.

- Evans, te rog sa nu te mai iei de elevii mei, du-te afara si gandeste-te la ce ai facut! spuse Snape si imi intinse foaia, iar eu fugisem, stanjenita ca naiba.

Snape il privi pe Draco, care tot incruntat statea si schita un mic zambet:

- Dragut...

Am alergat pe hol si m-am asezat in fund, langa un tablou cu zane. M-am uitat iar la acea scrisoare.